Contencios Administrativ

INSTITUTIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV.

EVOLUTIA LEGISLATIVA SI ASPECTE DE DREPT COMPARAT.

Cuvantul « contencios » utilizat in sintagma contencios administrativ deriva din verbul latin « contendere » = a lupta. Prin urmare, sintagma utilizata vizeaza o contrarietate de interese, o lupta in plan procesual in urma careia una dintre parti va iesi invingatoare.

Contenciosul administrativ a fost privit ca un veritabil pilon al statului de drept, un instrument juridic pus la indemana particularilor pt a putea lupta contra abuzului administratiei. Prin acest instrument, legiuitorul garanteaza particularilor faptul ca intreaga activitate a autoritatilor publice se afla sub controlul de legalitate al instantelor judecatoresti.

Pentru a se suprima, a cere situatii care autoritatile ar actiona cu depasirea competentelor lor, fara a respecta limitele puterii lor discretionale.

Sintagma « contencios administrativ », este utilizata in 2 sensuri :

- sensul formal sau organic, potrivit caruia ea seminifica totalitatea litigiilor date in competenta sau care urmeaza sa fie solutionate de catre instantele judecatoresti specializate ;

- sensul material, potrivit caruia semnifica toate litigiile in care se pun in discutie probleme de drept administrativ substantial.

Prin actuala lege a contenciosului administrativ, legea nr. 554/2004, legiuitorul a dat o definitie sintagmei analizate, aratand la art. 2, al. 1, litera j din lege ca prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publice, iar conflictul s-a ivit, fie din cauza emiterii sau incheierii unui act administrativ, fie din cauza nesolutionarii in termen legal, ori din refuzul nejustificat de a solutiona o cerere privind un drept sau un interes legitim.

Definitia legala surprinde ambele sensuri enuntate mai sus, intru-cat se refera pe de-o parte la instantele competente, iar pe de alta parte la partile litigante si la obiectul litigiului.

Institutia contenciosului administrativ isi are originea in dreptul administrativ francez, fiind infiintata la aprox 8 ani de la Revolutia din 1789.

Modelul francez presupune crearea unui ordin de jurisdictie nou separat fata de ordinul instantelor judecatoresti de drept comun.

Ordinul nou creat se constituie din tribunale administrative specializate sa judece doar litigiile de natura administrativa. Aceste tribunale sunt incluse in puterea executiva avand ca instanta suprema Consiliul de stat francez. Acesta din urma, are atributii care corespund puterii executate ( executa functia de consilier al Guvernului), dar si atributia de natura jurisdictionala, intrucat intervine in solutionarea litigiilor de contencios administrativ.

Sistemul de drept anglo-saxon nu a creat un ordin nou de instante care sa solutioneze aceste litigii speciale si a reglemetat competenta instantelor de drept comun cu privire la aceasta materie.

In prezent, aceasta asertiune clasica referitoare la sistemul anglo-saxon este contrazisa de existenta a peste 200 de tipuri de instante specializate in litigiile de contencios adminitrativ.

Exista si al 2-lea sistem potrivit caruia procesele cu acest specific sunt solutionate de catre autoritati pur administrative care au si atributii de natura jurisdictionala.

Sistemul francez : ordinul tribunalelor administrative – puterea executiva – Consiliul de stat ; sunt de comun – Curtea Suprema ;

Sistemul anglo-saxon : instantele de drept comun in fapt au creat instante specializate (electorala, fiscala) – Curtea Suprema ;

Sistemul judecatoresc : organe administrative cu atributii jurisdictionale ;

Sistemul roman : sectii specializate in cadrul instantelor de drept comun.

Evolutia legislativa a contenciosului administrative in Romania

Initial, s-a incercat implementarea sistemului francez, sens in care in 1864 s-a adoptat legea de infiintare a Consiliului de stat, care avea atributii de consiliere a Guvernului si atributii jurisdictionale.

In 1866, Consiliul de stat a fost desfiintat prin intermediul Constitutiei, adoptate in acel an. A fost abandonat astfel sistemul francez, optandu-se pt cel angl-saxon, litigiile de contencios administrativ fiind incredintate tribunalelor ordinare.

Intre 1866 – 1905, contenciosul administrativ roman a cunoscut o etapa numita civilista, intrucat raspunderea statului si a autoritatilor sale era activata pe principiile raspunderii civile delictuale, continute de codul civil.

In 1905, prin legea privind reorganizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a acordat dreptul particularilor de a ataca printr-o actiune directa actele administrative ilegale si s-a infiintat in acest scop sectia de contencios administrativ a Inaltei Curti. Aceasta sectie a fost desfiintata in 1910, printr-o noua reorganizare a Inaltei Curti, cand s-a cunoscut competenta tribunalelor pt litigiile de contencios administrativ.

Perioada de la inceputul secolului trecut a reprezentat o perioada in care controlul prin intermediul contenciosului administrativ s-a extins, astfel incat acesta sa constituie intradevar garantia drepturilor cetatenilor.

Constitutia din 1923, are un text special cu privire la contenciosul administrativ, pe care il da in caderea puterii judecatoresti.

Dupa 1948, odata cu instaurarea regimului comunist, contenciosul administrativ este desfiintat.

Actiunea « contencios administrativ » a fost reglementata din nou, printr-o lege adoptata in 1977, numai ca institutia avea doar un caracter formal, in realitate ea nefiind utilizata.