Contencios Administrativ

Curs I

Aspecte referitoare la controlul activităţii autorităţilor administraţiei publice. Formele de control exercitate asupra administraţiei publice

A)Noţiunea de activitate de control în administraţia publică.

Administraţia publică are drept scop să realizeze anumite valori politice, dar, prin natura sa, necesită să fie supusă la diferite forme de control. Este nevoie de instituirea unui sistem complex şi vast de control asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice.

Tocmai pentru a asigura conformitatea acesteia cu exigenţele stabilite de forurile politice, există o gamă amplă de forme de control al activităţii administraţiei publice; aceasta are un caracter subordonat şi, în funcţie de particularităţile subordonării administraţiei publice, diferă şi formele de control.

Controlul nu trebuie să reprezinte un instrument de presiune şi tensiune, ci un barometru care indică modul în care acţionează cel chemat să aplice decizia, precum şi gradul în care decizia corespunde scopului pentru care a fost emisă.

In lato sensu, noţiunea de control evocă o activitate de verificare a conformităţii unei anumite activităţi(pentru dreptul administrativ se are în vedere activitatea administraţiei publice) cu anumite valori, de regulă cele consacrate de normele de drept.

B) Trăsăturile şi funcţiile controlului administrativ

Cu privire la caracteristicile controlului, putem evidenţia faptul că-i sunt incidente trei categorii de situaţii şi anume :

1. Este o activitate derivată din activitatea principală pe care o verifică şi cu care formează împreună aşa numita administraţie activă a statului, distinctă de jurisdicţia specială din administraţie care alcătuieşte o categorie separată ;

2. Reprezintă o activitate secundară, comparativ cu activitatea supusă verificării ;

3. Este un atribut al conducerii administrative.

Important este să reţinem faptul că, aparte de trăsăturile mai sus indicate, controlul administrativ îndeplineşte următoarele funcţii :

1. Funcţia de constatare- care indică gradul, modul de realizare şi eficienţa activităţii de verificare ;

2. Funcţia preventivă- ce constă în asigurarea evitării abaterilor de la lege ;

3. Funcţia corectivă- care implică îmbunătăţirea activităţii verificate prin alăturarea cauzelor, ce generează sau a condiţiilor care favorizează abaterile de la lege, în sensul reîncadrării ei dacă este cazul în parametrii legali iniţiali şi de perfecţionare a legislaţiei conform nevoilor practice ;

4. Funcţia sancţionatorie- care constă în posibilitatea de a antrena răspunderea juridică a autorilor vinovaţi de încălcările săvârşite şi descoperite în activitatea verificată precum şi de a desfiinţaactele emise sau încheiate prin încălcarea legii.

C)Temeiul constituţional al controlului exercitat asupra administraţiei publice

Legea fundamentală, consacră în mod expres diferite forme de control exercitat asupra administraţiei publice grupate în mai multe categorii :

a) Forme de control necontencios exercitat asupra administraţiei centrale.

Activitatea Preşedintelui, este consacrată în conţinutul mai multor dispoziţii constituţionale, sub controlul Parlamentului. De exemplu, art.92 alin.(2) şi (3) reglementează măsurile pe care Preşedintele le poate dispune în cazul unei ameninţări armate ; art.95 şi art.96 instituie cele două forme de răspundere a Preşedintelui, cea penală şi cea politică ; art.100 consacră un control indirect al Parlamentului asupra Preşedintelui, care rezultă din contrasemnarea unora dintre decretele acestuia de către Primul-Ministru, care alături de Guvern, răspunde politic în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate, inclusiv pentru decretele Preşedintelui pe care le-a contrasemnat.

Art.111 aşează întreaga administraţie publică, împreună cu Guvernul, care este şi el calificat în mod implicit ca un organ al administraţiei publice, sub un control parlamentar, concretizat în obligaţia de a prezenta documentele şi informaţiile cerute de cele două Camere, prin intermediul preşedinţilor lor.

Art.109 are o semnificaţie specială în ceea ce priveşte controlul parlamentar al Guvernului, întrucât el instituie principiul răspunderii politice a Guvernului numai în faţa Parlamentului.

Art.112, 113 şi 114 consacră forme concrete şi directe de exercitare a controlului parlamentar, respectiv sistemul interpelărilor şi al întrebărilor, moţiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului.

b)Forme de control contencios exercitat asupra administraţiei publice centrale.

Art.52 şi art.126 alin.(6) consacră dreptul de control al instanţelor judecătoreşti asupra actelor administrative emise de autorităţile publice, inclusiv de autorităţile administraţiei publice, care sunt o specie de autorităţi publice.