Contracte Speciale

-exista teoria generala a contractelor si materia contractelor speciale.

-contractele speciale sunt cele care beneficiaza de o anumita reglementare, fie in CC, fie intr-o alta lege. Exista legi speciale care reglementeaza contracte pe care nu le regasim in cod, de ex. reglementarea referitoare la contractul de leasing sau de franciza. Contractele speciale poarta denumirea de contracte numite.

Contractele numite se diferentiaza de contractele care au o anumita denumire, dar care nu sunt inca numite, cum este cazul contractului de publicitate, caruia i se aplica anumite reguli, dar nu beneficiaza de o reglementare legala speciala. Sub VCC contractul de intretinere nu era reglementat,dar era cunoscut in practica judiciara; in NCC e contract special.

Contractele nenumite nu au o reglementare expresa si sunt contracte pe masura,adica contruite de parti articol cu articol dupa interesul acestora. De exemplu, poate fi vorba despre un contract in care o parte transfera proprietatea unui imobil contra prestarii unui serviciu de catre cealalta parte. In cazul vanzarii este vorba despre un contract in care se transfera un drept contra platii unui pret; e vorba despre schimb daca in schimbul imobilului se transfera proprietatea uui alt bun; e vorba despre un contract nenumit daca in schimbul proprietatii unui imobil se presteaza un serviciu.

-existau contracte speciale reglementate si in VCC, de ex: vanzarea, schimbul, donatia etc; exista reglementari speciale si in NCC.

-si in NCC exista o reglementare aplicabila contractelor in general si o reglementare referitoare la categoria contractelor speciale ( ex. contractele de cont curent, bancare, de report etc, care sub regimul anterior erau reglementate in Codul comercial)

-in reglementarea actuala nu exista reglementari distincte aplicabile contractelor civile si a celor comerciale.

-comerciantii nu trebuie confundati cu profesionistii. Comerciantii sunt cei care fac acte de comert. Profesionistii sunt persoanele care fac parte din orice categorie profesionala care are un anumit statut (ex. avocati, notari,medici) si care nu fac acte de comert ; si comerciantii sunt profesionisti. Exista situatii in care raporturile juridice contractuale se leaga intre profesionisti si situatii in care aceste raporturi se leaga intre neprofesionisti.

Exista anumite diferente. De exemplu, in raporturile dintre profesionisti si neprofesionisti se aplica regulile speciale ale dreptului consumului. Consumatorii sunt protejati prin norme legale speciale, dar dpdv juridic nu se poate spune ca exista o diferenta,de ex, intre un contract de vanzare incheiat intre 2 neprofesionisti si unul incheiat intre un profesionist si un neprofesionist sau intre 2 profesionisti; in toate cazurile vanzarea este un contract in care se transfera proprietatea sau un alt pret contra platii unui pret, insa in raportul dintre profesionist si consumator exista norme speciale derogatorii de la dreptul comun ( de ex, exista stipulat in lege un termen in care consumatorul neprofesionist poate denunta unilateral contractul), insa in rest se aplica regulile generale de la vanzare indiferent de parti.

Raportul intre regulile generale aplicabile in materie de contracte si regulile speciale

-in cazul contractelor nenumite se aplica, in principiu, normele legale aplicabile contractelor in general, fiind norme generale care se refera la conditiile de validitate, nulitatea, rezolutiunea,efectele contractului etc, in timp ce in cazul contractelor speciale exista reglementari specifice (de exemplu: la vanzare exista reglementari specifice transferului unui drept contra platii unui pret, la depozit sunt reguli specifice pentru predarea bunui spre a fi pastrat si restituit de catre depozitar).

-in cazul in care exista un contract din categoria contractelor nenumite, care nu beneficiaza de o reglementare expresa, sub VCC se sustinea ca se aplica dispozitiile contractului in general. In NCC, contractului respectiv i se aplica normele generale, dar si normele contractului care ii este cel mai apropiat. In VCC, contractul de locatiune era considerat un contract nenumit; atunci cand avea ca obiect transferul unui drept de proprietate i se aplicau dispozitiile referitoare la garantia de evictiune si cea pentru vicii ascunse, care se regaseau doar la contractul de vanzare.