Cooperarea Polițienească Internă și Internațională

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

Istoria cooperării poliţieneşti internaţionale

Activitatea poliţienească internaţională nu este o invenţie a lumii contemporane, ci datează din timpul formării statelor moderne. Primele forme de cooperare poliţienească sunt atestate la începutul secolului al XIX-lea şi au avut caracter politic, distinct de realizarea unor obiective privind criminalitatea şi au fost limitate în timp, lipsindu-le organizarea internaţională a acestui tip de cooperare. Organizaţiile poliţieneşti cu reprezentare la nivel internaţional nu au fost formate până când instituţiile de poliţie naţionale nu au devenit suficient de autonome de centrele politice ale statelor naţionale şi nu au avut propriul lor aparat birocratic. Atunci când condiţia structurală a autonomiei instituţionale a fost realizată, instituţiile naţionale de poliţie au început să colaboreze cu alte instituţii similare din alte state, pentru a schimba concepte cu privire la dezvoltarea şi controlul criminalităţii internaţionale. Astfel, formele de cooperare poliţienească care, în secolul al XIX-lea au fost orientate către protecţia regimurilor politice autocratice existente, în special pe continentul european, vor conduce la constituirea, în 1923, a Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală, organizaţie cunoscută astăzi ca Interpol.

În secolul XX, instituţiile poliţieneşti americane nu au jucat un rol deosebit în dezvoltarea unor modele de cooperare interstatale semnificative. Dimensiunea internaţională a cooperării poliţiilor americane se rezuma la contextul politic, caracterizat prin realizarea unor obiective asociate cu sclavia, imigrarea şi formarea graniţelor statelor din America de Nord. În Europa, practica cooperării poliţieneşti apare după mijlocul secolului al XIX-lea, având ca scop politic protecţia regimurilor conservatoriste de activităţile subversive, anarhiste. Cel mai bun exemplu îl constituie cazul Uniunii Poliţieneşti a Statelor Germane, o organizaţie poliţienească internaţională care a activat din 1851 până în 1866, pentru a suprima opoziţia politică a anarhiştilor, democraţilor şi socialiştilor. Uniunea a fost special creată pentru instituirea unor sisteme de schimb de informaţii între membri cu ajutorul unor formulare sau în cadrul întâlnirilor poliţieneşti. Însă Uniunea nu a reuşit decât atragerea unui număr de şapte poliţii ce reprezentau state vorbitoare de limba germană, constituite politic într-o formă federală.

Deoarece organizarea poliţienească a fost strâns legată de dimensiunea politică a statului, declanşarea ostilităţilor între Prusia şi Austria a însemnat şi sfârşitul Uniunii Poliţieneşti a Statelor Germane.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, incidentele violente susţinute de ideile politice radicale au determinat regimurile autocratice din Europa să accelereze activitatea de cooperare poliţienească internaţională. La 10 septembrie 1898, Regina Elisabeta a Austriei a fost ucisă de un anarhist italian pe nume Luigi Lucheni, fapt ce a determinat creşterea îngrijorărilor claselor politice cu privire la activităţile anarhiste. În mai puţin de trei săptămâni, la 29 septembrie 1898, guvernul italian a organizat o conferinţă internaţională la Roma pentru a organiza lupta antianarhistă.

Conferinţa Internaţională de la Roma pentru Apărarea Socială Împotriva Anarhiştilor a fost organizată în perioada 24 noiembrie – 21 decembrie 1898 şi au participat peste 54 de delegaţi din 21 de ţări europene. În protocolul final al Conferinţei, anarhismul a fost definit ca fiind orice act care foloseşte mijloace violente pentru a distruge organizarea societăţii. Cu privire la activitatea specifică poliţiei, protocolul de la Roma a inclus planuri de încurajare a forţelor de poliţie de a supraveghea anarhiştii şi de a schimba informaţii între poliţiile naţionale. Tot cu această ocazie a fost adoptată metoda de identificare a portretului vorbit şi au fost stipulate prevederi referitoare la extrădarea persoanelor implicate în crime şi răpiri ale unor personalităţi politice.