Creditul

Creditul este o categorie economico-financiara care presupune un imprumut in moneda avand un rol deosebit in facilitarea operatiunilor de schimb. Activitatea de creditare este reglementata de legea 58.1998 modificata si completata care defineste creditul ca fiind orice angajament de punere la dispoizitie, de acordare a unei sume de bani, ori prelungirea scadentei unei datorii in schimbul obligatiei debitorului de a rambursa suma respectiva, precum si plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma. Din aceasta definitie rezulta:

a) Imprumutul de fonduri

b) Prelungirea scadentei unei datorii

In activitatea de creditare intervin cel putin 2 subiecti:

a) Cel care acorda creditul, denumit creditor

b) Cel care primeste creditul, denumit debitor

Creditorul de regula este o institutie financiara specializata in acordarea de imprumuturi, fiind situatii insa cand creditorul poate fi statul.

Debitorul are o sfera de cuprindere mai ampla, incluzand in aceatsa categorie interprinderile, statul si populatia.

In afara celor 2 subiecti in realizarea creditului participa si alte elemente, cum ar fi: scadenta, termen de gratie, termen de rambursare, garantii, dobanda si riscuri de creditare.

Scadenta reprezinta momentul stabilit pentru rambursarea creditului, aceasta poate fi modificata la solicitarea debitorului cu acordul creditorului in conditiile stabilite prin contractul de creditare.

Termenul de gratie este dat de perioada intre momentul angajarii creditului si inceperea rambursarii. Acest termen nu constituie o conditie obligatorie in acordarea unui credit, el putand fi stabilit de comun acord intre parti si prevazut expres in contractul de credit.

Termenul de rambursare este termenul la care se efectueaza plata ratei scadente a dobanzilor si comisioanelor, termenul final de rambursare variaza intre 24 de ore si pana la 30 de ani. In functie de acest termen legea 58/1998 imparte creditul in: credit pe termen scurt (pana la 1 an), termene pe termen mediu (1 an-5ani), credite pe termen lung (peste 5 ani).

Un element esential in acordarea creditului il constituie garantiile, intrucat promisiunea de rambursare presupune anumite riscuri, rezultand de aici necesitatea angajarii unei garantii. Garantiile pot fi de 2 feluri:

a) Garantii personale

b) Garantii reale

Garantiile personale sunt angajamente luate de terte persoane de a platii in cazul in care debitorul este in incapacitate de plata.

Garantiile reale sunt date de dreptul de retinere, de gaj si de ipoteca. Dreptul de retinere asigura creditorului posibilitatea de a retine un bun corporal, proprietate a debitorului atat timp cat el nu a fost achitat integral. Pentru a se naste acest drept trebuie indeplinite acumulativ urmatoarele conditii: bunul corporal retinut de creditor sa aiba legatura cu creanta, iar creanta sa fie certa si exigibila.

Gajul este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantie. Gajul poate fi cu deposadare sau fara deposedare. Daca gajarea are loc fara deposedare, creditorul primeste un titlu de recunoastere a gajului care face obiectul publicarii.

Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare si cu publicitate. Ipoteca confera creditorului dreptul de preferinta, cat si dreptul de urmarire. Dreptul de preferinta mergand pana la dreptul de preemptiune.