Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică

Curs
8/10 (3 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 87 în total
Cuvinte : 52591
Mărime: 204.88KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

Partea I Tehnica criminalistică

CAPITOLUL I

DEMERS INTRODUCTIV

Secţiunea I Criminalistica - noţiune şi sistem

§1. Noţiunea şi importanţa ştiinţei Criminalisticii

1.1. Noţiunea. Impunerea unui caracter modern activităţii judiciare a preocupat o serie întreagă de jurişti luminaţi, profund convinşi de contribuţia decisivă a ştiinţei la descoperirea faptelor penale. Aceştia au înţeles că, pentru soluţionarea cauzelor penale, simpla aplicare a regulilor de drept este insuficientă.

În conturarea exactă a obiectului probaţiunii, penaliştii dreptului modern sunt convinşi că trebuie să recurgă la diverse metode ştiinţifice de investigare a realităţii, precum şi la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale.

Momentul de referinţă al apariţiei noii ştiinţe judiciare se situează în urmă cu un secol, fondatorul ei fiind socotit cunoscutul judecător de instrucţie austriac şi profesor de Drept penal, Hans Gross. El avea să editeze, în 1893, "Manualul judecătorului de instrucţie", reeditat în scurt timp sub denumirea "Manualul judecătorului de instrucţie în sistemul criminalisticii".

Apariţia noii ştiinţe a fost favorizată de progresul realizat în toate domeniile cunoaşterii umane, îndeosebi de revoluţia tehnico-ştiinţifică, aflată la primii săi paşi la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. Fireşte, această necesitate obiectivă s-a impus şi într-un moment în care mijloacele de luptă ale justiţiei penale împotriva criminalităţii deveniseră insuficiente faţă de creşterea numărului infractorilor, mereu mai versaţi, ei înşişi folosind metode şi mijloace perfecţionate de operare.

De la începuturile sale, în ciuda unor păreri contrare, Criminalistica a fost considerată o ştiinţă în înţelesul deplin al cuvântului, poate una dintre primele ştiinţe de graniţă. Întemeietorul ei, Hans Gross, a definit-o ca o "ştiinţă a stărilor de fapt în procesul penal".

Nu insistăm asupra unor definiţii, cu toate că o analiză a lor ar fi interesantă pentru înţelegerea modului în care au evoluat opiniile asupra naturii şi locului ocupat de Criminalistică în sistemul ştiinţelor dreptului, chiar dacă analiza lor, în alt context, ar fi utilă.

Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom şi unitar, care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale.

1.2. Obiectul Criminalisticii. Sublinierea principalelor aspecte menite să contureze obiectul propriu Criminalisticii prezintă importanţă cel puţin pe două planuri distincte: pe de o parte, remarcă aportul său particular în aflarea adevărului, iar pe de altă parte, evidenţiază unitatea şi autonomia sa (dar numai în anumite limite) faţă de celelalte ştiinţe juridice şi nejuridice, dar aflate în slujba justiţiei; avem în vedere medicina legală, psihologia judiciară, fizica, chimia şi biologia judiciară etc.

Sub raport ştiinţific, principalele direcţii de acţiune ale Criminalisticii sunt următoarele:

a. Iniţierea de metode tehnice destinate cercetării urmelor infracţiunilor, începând cu urmele specifice omului şi continuând cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice etc., în vederea identificării persoanelor sau obiectelor.

b. Adaptarea de metode aparţinând ştiinţelor exacte la necesităţile proprii Criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale ştiinţei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei,

matematicii, pentru aplicarea lor la specificul activităţii de prevenire şi de combatere a infracţiunilor.

c. Elaborarea de reguli şi procedee tactice destinate efectuării unor acte de urmărire penală, precum şi creşterii eficienţei acestora, prin asigurarea unui fundament ştiinţific investigării.

d. Studierea practicii judiciare, în vederea valorificării ştiinţifice şi generalizării experienţei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmărire penală pe linia investigării infracţiunilor.

e. Analiza evoluţiei modului de săvârşire a faptelor penale, pentru stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere şi de prevenire a lor, inclusiv de identificare a autorilor acestora.

1.3. Metode generale şi particulare de investigare criminalistică.

Datorită obiectului propriu de cercetare, Criminalisticii îi sunt specifice anumite metode de cunoaştere, unele dintre ele tipice ştiinţei respective, altele comune mai multor ştiinţe, dar aplicate într-un mod particular, potrivit obiectului său. Din perspectivă epistemologică, o adâncire a analizei metodologiei criminalistice ar avea, fără îndoială, o rezonanţă imediată asupra lărgirii bazei teoretice a ştiinţei în discuţie.

a. La baza metodologiei criminalistice, ca, de altfel, a tuturor ştiinţelor, se situează modalităţi generale de cunoaştere cum sunt observaţia, analiza şi sinteza, deducţia şi inducţia, comparaţia, adaptate la specificul obiectului Criminalisticii.

b. Metodele adaptate la specificul Criminalisticii, din alte domenii ştiinţifice, pe primul loc aflându-se metodele de analiză fizico-chimică a urmelor şi microurmelor care se prezintă sub formă de resturi de obiecte şi materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secreţii, excreţii ori ţesuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optică, în radiaţii vizibile sau invizibile etc.

c. Metode de examinare proprii Criminalisticii, care ţin de particularităţile obiectului său de cercetare. Iată numai câteva dintre acestea:

- metode destinate descoperirii şi examinării (îndeosebi comparative) a urmelor sau mijloacelor de probă;

- metode de identificare a persoanelor şi cadavrelor după semnalmente exterioare ori după resturi osoase;

- metode de cercetare a înscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafăcute ş.a.

d. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmărire penală, elaborate atât pe baza generalizării experienţei organelor judiciare, cât şi prin adaptarea unor elemente de cunoaştere aparţinând psihologiei.

Preview document

Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 1
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 2
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 3
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 4
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 5
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 6
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 7
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 8
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 9
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 10
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 11
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 12
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 13
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 14
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 15
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 16
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 17
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 18
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 19
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 20
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 21
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 22
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 23
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 24
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 25
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 26
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 27
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 28
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 29
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 30
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 31
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 32
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 33
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 34
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 35
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 36
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 37
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 38
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 39
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 40
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 41
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 42
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 43
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 44
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 45
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 46
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 47
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 48
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 49
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 50
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 51
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 52
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 53
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 54
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 55
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 56
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 57
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 58
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 59
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 60
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 61
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 62
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 63
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 64
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 65
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 66
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 67
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 68
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 69
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 70
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 71
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 72
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 73
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 74
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 75
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 76
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 77
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 78
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 79
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 80
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 81
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 82
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 83
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 84
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 85
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 86
Criminalistică - sinteză după tratatul de criminalistică - Pagina 87

Conținut arhivă zip

  • Criminalistica - Sinteza dupa Tratatul de Criminalistica.doc

Alții au mai descărcat și

Identificarea persoanelor și a cadavrelor după semnalmentele exterioare și prin alte metode criminalistice

1. Rolul identificării criminalistice în activitatea judiciară Stabilirea adevărului este o problemă asupra căreia se concentrează atât...

Identificarea Criminalistică

CAPITOLUL I Aspecte generale privind identificarea criminalistică Secţiunea I- Importanţa identificării criminalistice Datorită înţelepciunii...

Tactica efectuării cercetării la fata locului

Având în vedere faptul că în soluționarea procesului penal se utilizează în prezent cele mai avansate metode și mijloace tehnico-științifice, iar...

Criminalistică - noțiune și sistem

CAPITOLUL I. CRIMINALISTICA- NOTIUNE SI SISTEM 1. Notiunea si importanta criminalisticii Impunerea unui caracter modern activitatii juridice a...

Expertiză ADN

1. Notiuni introductive privind expertiza ADN Exista o serie de metode si procedee folosite de catre organele de urmarire penala cu scopul de a...

Sistemul AFIS - tehnică modernă de investigare criminalistică

Sistemul AFIS PRINTRAK BIS a devenit operaţional la nivel naţional în cursul lunii iulie 2007 şi în concordanţă cu prevederile acordurilor...

Tactica efectuării reconstituirii

A.Notiuni introductive Tactica efectuării reconstituirii reprezinta ansamblul metodelor și procedeelor tactice folosite în pregătirea,...

Criminalistică - definiția și obiectul identificării criminalistice

A) Definitia identificarii criminalistice Sectiunea 1 Notiuni generale Identificarea reprezinta „problema centrala a investigatiei...

Ai nevoie de altceva?