Curs Introducere în Drept Civil

Dreptul reprezintă dimensiunea juridică a societăţii;

Constituie ansamblul de reguli de conduită obligatorii - care consfinţesc drepturi, libertăţii şi obligaţii ale oamenilor în relaţiile lor reciproce – a căror respectare, la nevoie, este asigurată de către forţa publică.

Scopul regulilor de drept îl constituie organizarea şi disciplinarea comportamentului uman;

Termenul “Drept” are mai multe accepţiuni:

A. dreptul în sens de drept subiectiv;

B. dreptul în accepţiunea sa de drept obiectiv;

C. dreptul în accepţiunea sa de drept pozitiv;

D. dreptul ca ştiinţă.

În această accepţiune termenul “drept” se înfăţişează a fi prerogativa recunoscută unei persoane fizice sau juridice de a pretinde ceva la un alt subiect de drept, fie o prestaţie pozitivă constând în “a da” sau în “a face” fie într-o prestaţie negativă constând în “ a nu face”.

Exemple cu privire la frecvenţa folosirii termenului cât şi în privinţa conţinutului termenului în accepţiunea sa de drept subiectiv:

1. am dreptul să mă căsătoresc, întrucât am împlinit vârsta de 18 ani (din domeniul dreptul familiei);

2. am dreptul să mă înscriu în anul II de studii întrucât am promovat primul an (din domeniul dreptului administrativ);

3. am dreptul să petind preţul pe lucrul vândut şi predat (din domeniul dreptului civil);

4. am dreptul să pretind salariul pe luna expirată întrucât am fost prezent, am lucrat în toate zilele lucrătoare îndeplinindu-mi obligaţiile de muncă, etc.).

Din definiţie şi din exemplele date rezultă că dreptul în accepţiunea sa de drept subiectiv are următoarele trăsături:

• drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau juridice;

• conţinutul acestor prerogative constă în a pretinde ceva de la altcineva;

• drepturile subiective sunt strâns legate de persoana omului (de titularul lor);

• fiind legate de titularul lor drepturile subiective sunt întotdeauna prerogative concrete;

• drepturile subiective sunt infinite la număr;

• drepturile subiective pot avea natură juridică diferită în raport de ramura de drept ale cărei norme le reglementează;

• în privinţa conţinutului lor, drepturile subiective sunt limitate totuşi de lege şi de bunele moravuri în sensul că ele există şi pot fi exercitate numai în măsura limitelor date de acestea;

• drepturile subiective constituie o categorie juridică prin mijlocirea căreia titularii lor pot participa la schimburile de valori care cad sub incidenţa reglementării juridice;

• din definiţie şi din exemple rezultă că unui drept subiectiv aparţinând unui subiect de drept, de regulă îi corespunde o obligaţie corelativă altui subiect de drept (a celui de la care se pretinde să săvârşească ceva).

În accepţiunea sa de “drept obiectiv” dreptul este privit a fi un ansamblu de norme care organizează viaţa în comun, este o tehnică a convieţuirii umane, destinată să disciplineze comportamentul uman şi să apere societatea de excese.