Extras din curs

I. ACTUL JURIDIC CIVIL

Subiectul nr.1

Notiunea actului juridic. Clasificarea actelor juridice dupa numarul partilor, dupa scopul urmarit la încheierea lor, dupa efectul lor, dupa importanta (gravitatea lor) si dupa continutul lor.

Codul civil nu cuprinde o definitie a actului juridic, dupa cum nu contine nici o reglementare generala a actului juridic civil, ci numai pentru conventii, dar unele din aceste reglementari se aplica oricarui act juridic.

În lipsa unei definitii legale a actului juridic civil, în literatura de specialitate, actul juridic civil este definit ca fiind manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil.

Din aceasta definitie rezulta ca elementele caracteristice actului juridic civil sunt urmatoarele:

a) prezenta unei manifestari de vointa, care sa provina de la un subiect de drept civil (persoana fizica ori persoana juridica);

b) Manifestarea de vointa trebuie facuta cu intentia de a produce efecte juridice; acest element diferentiaza actul juridic civil de faptul juridic civil savârsit fara intentia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc, însa, în virtutea legii;

c) Efectele juridice avute în vedere, prin manifestarea vointei, constau în a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret, element care deosebeste actul juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului (actul administrativ, actul de comert etc.).

Termenul de “act juridic civil” are în doctrina, jurisprudenta si chiar în legislatie, doua sensuri.

Într-un prim sens, se desemneaza însasi manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice civile. În acest sens se utilizeaza si formula nogotium juris sau negotium – cu semnificatia de operatiune juridica – ex: vânzarea-cumpararea, schimbul etc.

În al doilea sens, se desemneaza înscrisul constatator al manifestarii de vointa (al operatiunii juridice însasi), adica suportul material care consemneaza manifestarea de vointa exprimata. Pentru acest al doilea sens se foloseste si formula instrumentum probationis sau instrumentum.

Sunt situatii în care acelasi text legal are în vedere ambele sensuri ale termenului “act”. În doctrina este dat ca exemplu art.689 C.civ care arata ca acceptarea (mostenirii) poate fi expresa sau tacita. Este expresa când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat (instrumentum probationis); este tacita când eredele face un act (negotium juris), pe care n-ar putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia de acceptare.

Clasificarea actelor juridice civile:

A) Dupa numarul partilor

Dupa numarul partilor actele juridice civile se împart în acte unilaterale, bilaterale si multilaterale.

a) Actul juridic unilateral este acel act care consta în manifestarea de vointa a unei singure parti. Sunt acte civile unilaterale: testamentul, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, acceptarea mostenirii, renuntarea la mostenire, oferta.

Actele unilaterale se pot subclasifica în acte supuse comunicarii – pentru a produce efecte juridice – cum ar fi oferta sau promisiunea de recompensa si acte nesupuse comunicarii cum ar fi testamentul.

b) Sunt bilaterale actele juridice civile care necesita acordul de vointa a doua parti. Întra în aceasta categorie: contractele civile de vânzare-cumparare, donatia, împrumutul, mandatul, depozitul etc.

c) Sunt multilaterale actele juridice civile care implica acordul de vointa ce provine de la trei sau mai multe parti. Ex: contractul de societate.