Cursuri Drept

Construcţia Uniunii Europene

A Reconstrucţia Europei

După al doilea Război Mondial, Europa se afla în situaţia în care erau necesare reguli noi de conduită pe plan internaţional, adică era nevoie de o nouă ordine juridică, exprimată prin Convenţii Internaţionale:

- Planul Marshall

- Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (O.E.C.E)

- Acordurile de la Bretton Woods în domeniul monetar

- Acorduri generale pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.)

La un moment dat s-a pus problema reconcilierii Franţei cu Germania şi în acelaşi timp exercitarea unui control asupra Germaniei cu scopul de a împiedica o nouă înarmare a acesteia.

Astfel, bazele UE se regăsesc în preocupările de natură economică. Miza mare a dezvoltării europene după război a constituit-o controlul asupra bazinului minier din zona Ruhr - ului care asigură o mare parte din producţia europeană.

Astfel s-a creat prima comunitate europeană numită Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O) 1951 Paris.

Originea acestei comunităţi se regăseşte în Planul Schuman care în 1950 propunea partenerilor europeni să pună în comun producţia, iar apoi şi distribuţia cărbunelui, fierului şi oţelului.

Această organizaţiese baza pe cooperarea franco-germană de natură să echilibreze această piaţă strategică.

Acestei cooperări i se alătură statele membre Benelux (Belgia, Olanda, Luxembourg) şi Italia; Marea Britanie rămânând deoparte şi invocând relaţia specială cu SUA pe care a menţinut-o o perioadă îndelungată.

Acest tratat a realizat o integrare mai profundă realizând înfiinţarea de instituţii interne cu funcţii definite.

Ca realizări concrete evidenţiem în materia concurenţei reglementări care se aplică statelor membre, iar în domeniul integrării se pun bazele unui control comunitar concentrat.

De asemenea, tratatul prevedea în mod excepţional posibilitatea de a exercita o acţiune directă asupra pieţei şi producţiei (dacă circumstanţele o impun).

Tratatul de la Paris a fost semnat pe o perioadă de 50 de ani, efectele sale încetând la data de 23 iulie 2002.

II Tratatele semnate la Roma de înfiinţarea celorlalte comunităţi

A) Tratatul instituit de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM)

Un alt pas în extinderea construcţiei comunitare avea în vedere ATOMUL deoarece arma nucleară nu putea să rămână monopolul Rusiei, SUA , Marea Britanie.

Obiectivul Tratatului de la Roma era asemănător cu cel al Tratatului CECO. Instituţiile acestei comunităţi erau diferite de cele ale Tratatului de la Paris: Comisia, Adunarea, Consiliul, Curtea de Justiţie.

Finalitatea EURATOM era aceea de a pregăti în domeniul producţiei condiţiile formării şi dezvoltării industriilor nucleare ale celor şase.

În domeniul comercial, tratatul favoriza exploatarea în comun a unor întreprinderi din statele membre precum şi schimbul de informaţii şi un sistem original de brevete de invenţie.

B) Tratatul CEE (Comunitatea Economică Europeană)

Reprezintă al treilea tratat care a pus bazele CEE având aceleaşi obiective, sprijinindu-se pe aceleaşi instituţii şi mecanisme.

Urmăreşte în special expansiunea la nivel internaţional, având ca nucleu reconcilierea franco-germană.

Finalitatea tratatului este extinderea întregului sistem la toate produsele şi activităţile economice cu următoarele excepţii:

- domeniul atomului, cărbunelui şi oţelului (rezervate celor 2 tratate)

- prerogativele lăsate statelor membre în anumite sectoare: producţia şi comerţul cu arme, materialul de război, etc.

Obiectivul imediat al Tratatelor de la Roma din 1957 era deschiderea unui spaţiu economic larg şi crearea unei pieţe în care întreprinderile din cele şase state să poată acţiona într-o concurenţă loială pentru profitul comun al partenerilor şi al consumatorilor.

Trebuiau eliminate obstacolele care se impuneau liberei circulaţii a persoanelor, mărfurilor şi capitalurilor (termenul era de 12 ani). Se instituie un tarif vamal comun (TVC) pentru a uniformiza condiţiile de intrare a importurilor în această organizaţie.

Desăvârşirea uniunii vamale a avut loc la 1 iulie 1968, cu un an şi jumătate mai devreme decât dat stabilită.

Tratatele de la Roma au fost încheiate pentru o perioadă nedeterminată.