Cursuri Drept Administrativ

Administraţia publică, în sesns material, presupune acţiuni de dispoziţie sau de prestaţie pentru îndeplinirea cărora utilizează o seamă de instrumente. Unele dintre acestea produc modificări în ordinea juridică, altele nu.

Astfel, administraţia publică întocmeşte, emite, elaborează acte juridice, încheie contracte, întocmeşte acţiuni administrative sau tehnico-materiale, emite comunicate etc. Dintre aceste instrumente numai unele produc consecinţe juridice, numai unele dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice: actele administrative, precontractele administrative.

Nu produc consecinţe juridice în mod direct, operaţiunile administrative şi cele tehnico-materiale, ca şi alte acte săvârşite de către administraţie.

II. Actul administrativ, ca produs de bază al administraţiei publice, reprezintă o varietate a actului juridic cu privire la noţiunea de act va trebui să avem în vedere faptul că îi pot fi atribuite 2 sensuri: un sens de act, ca manifestare de voinţă juridică producătoare de consecinţe juridice (sensul de „negotium") şi un sens de „instrumentum" care se referă la actul juridic ca înscris.

Actul administrativ este intrumentul fundamental cu ajutorul căruia administraţia publică îşi îndeplineşte prerogativele de dispiziţie, dar şi de prestaţie.

Trăsături sprecifice actului administrativ

• actul administrativ este un act juridic, adică produce modificări în ordinea juridică, dă anaştere sau stinge aporturi juridice;

• ca act juridic, actul administrativ reprezintă un fapt juridic, izvor al raporturilor juridice de drept administrativ;

• actul administrativ, ca act juridic, poate îmbrăca uneori forme specifice fiind vorba de refuzul manifest al administraţiei de a soluţiona un drept sau tăcerea administraţiei prin care, în fapt, pretenţii justificate nu sunt satisfăcute;

• uneori, lipsa manifestării de voinţă în sensul unor drepturi conferite de lege reprezintă ea însăşi o atitudine capabilă să producă consecinţe juridice, reprezintă un act administrativ. Legea contenciosului administrativ sancţionează şi împotriva tăcerii, a refuzului manifest al administraţiei. Competenţa conferită administraţiei trebie înţeleasă ca drept al acesteia, dar şi ca obligaţie. De aceea tăcerea administraţiei înseamnă în fapt manifestarea unei voinţe cu consecinţe juridice. Aşadar, actul administrativ, ca act juridic, poate să îmbrace forma unei manifestări exprese de voinţă şi uneori forma refuzului sau al tăcerii administraţiei publice;

• actul administrativ reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă. Ca manifestare unilaterală de voinţă juridică actul administrativ trebuie înţeles ca exprimând atitudinea unei singure părţi, ca exprimând voinţa unei părţi a raporturilor juridice impusă celeilalte părţi a acestuia. Cu alte cuvinte, actul administrativ ca manifestare unilaterală de voinţă nu trebuie înţeles numai ca exprimând voinţa unei singure persoane; uneori actul administrativ poate să fie rodul mai multor voinţe individuale concordante.

Este cazul actelor adoptate de entităţi administrative clegiale: actul consiliului;

• voinţa juridică cuprinsă în actul administrativ este supusă unui regim juridic specific. Actele administrative se supun unor regului de formă şi fond specifice ... regimul juridic administrativ. Aceste reguli se referă la pregătirea emiterii, emiterea actelor, adoptarea acestora sau la executarea actelor administrative;

• actul administrativ este emis în temeiul şi pentru realizarea puterii publice transpusă în lege. Actele administrative sunt instrumente de bază concrete, prin care administraţia publică îşi îndeplineşte prerogativele. Prin intermediul actelor administrative se realizează acţiunile de dispoziţie şi, uneori, acţiunile de prestaţie care dau conţinut administraţiei publice;

• actul administrativ are un caracter executoriu. Actele administrative sunt executorii din oficiu. Ele pot fi puse în aplicare ca atare nefiind necesară investirea lor cu vreo formulă executorie de către vreo instanţă. Acetele administrative pot fi aplicate aşa cum sunt ele emise sau adoptate din momentul intrării lor în vigoare;

• actele administrative se bucură de prezumţii:

a) prezumţia de legalitate - este prezentată a fi în concordanţă cu legea pe care trebuie să o pună în aplicare. Prezumţia este relativă, ea putând fi răsturnată prin dovada încălcării actelor administrative al legii. Cu alte cuvinte, prezumţia de legalitate nu împiedică şi nu se opune declanşării controlului care să stabilească conformitatea actelor cu legea.

b) prezumţia de autenticitate - actul administrativ are forţă probantă deplină, el este un act autentic;

c) prezumţia de veridicitate - actul administrativ este prezumat a supune adevărul, este o prezumţie relativă şi poate fi răsturnată.

Prezumţiile ţin de regimul juridic specific atribuit actelor administraţiei în vederea realizării. Executării în regim de putere publică a unor sarcini generale.

Vom reţine aşadar, ca elemente de bază ale actului administrativ obiectul actului, conţinutul acestuia, manifestarea de voinţă juridică pe care actul administrativ o cuprinde, ea fiind producătoare de transformări în ordinea , în realitatea juridică.

Actul administrativ este doar o specie a actului juridic. Pentru a-1 înţelege mai bine ar trebui să-1 comparăm cu alte categorii de acte juridce.

O primă comparaţie - actul administrativ si lege, reprezintă manifestări unilaterale de voinţă. Nici legea nu este rezultat al negocierii dintre părţi. Numai că, legea reprezintă principalul instrument juridic prin care îşi exprimă voinţa., puterea legiuitoare în stat, în timp ce actul administrativ este instrumentul de realizare a puterii executive.

Forţa juridică atribuită legii este superioară celei a actului administrativ. Legea reglementează primar relaţii sociale, în timp ce actul administrativ are întotdeauna un caracter „secundum legem", prin el organizându-se executarea sau executându-se în concret dispoziţiile legii.

Regimul juridic aplicabil celor 2 categorii de cate juridice este diferit. Legea se proiectează, este emisă, adoptată, pusă în aplicare după reguli constituţionale sau după regulamentele celor 2 camere ale parlamentului; actul administrativ parcurge proceduri specifice specifice de elaborare, emitere, adoptare, aplicare prevăzute în lege.

O a doua comparaţie - actul administrativ si hotărârea judecătoarească. Ambele acte reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă, juridică, numai că, prin hotărârea judecătorească se înfăptuieşte puterea judecătorească în stat, iar prin actul administrativ se înfăptuieşte puterea administrativă

Hotărârea judecătorească este actul juridic prin care se soluţionează litigii în faţa instanţei, litigii între particulari ori de acte de putere. Puterea judecătorească reprezintă o decizie de speţă, are un caracter individual, ea soluţionând un litigiu determinat în timp ce actele administrative pot avea uneori caracter normativ, pot cuprinde norme generale şi impersonale. Puterea judecătorească trebuie investită cu formule executorie.

O a treia comparaţie - contractul administrativ si contractul. Contractul este o convenţie realizată între două sau mai multe părţi, ea fiind instrumentul prin care" se realizează instrumente ale particularilor. Contractul este un act bilateral, o dublă manifstare de voinţă, este supus unui regim juridic de drept comun, de drept privat şi nu de drept public cum este actul administrativ.