Drept penal - parte specială

Drept Penal – special

Curs nr 1

Pirateria – art 212 Cod Penal

Obiectul juridic special – este complex – este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial iar în secundar – reprezentat de relaţiile sociale privitoare la integritatea fizică a persoanei ( sănătatea, viaţa persoanei)

Obiectul material – poate fi chiar o navă în situţia în care echipajul /pasagerii unei nave jefuiesc altă navă ; - poate fi reprezentat şi de corpul persoanei împotriva cărora se exercită acte de violenţă /acţiuni violente care au ca urmare moartea acestora

Subiect activ – orice persoană care face parte din echipajul unei nave/se găseşte ca pasager pe navă ; - sunt subiecţi activi atât cel ce execută acţiunea cât şi cei care realizează violenţele

Subiect pasiv – persoane ale căror interese patrimoniale au fost vătămate prin comiterea jafului adică posesorii bunurilor răpite cât şi persoana asupra căror s-a efectuat acţiunea adiacentă adică actele de violenţă

Latura obiectivă – elementul material este format din 2 acţiuni cumulative : - una principală adică jefuirea şi una secundară adică actele de violenţă

Acţiunea principală presupune luarea pe nedrept şi prin mijloace ilicite a unor bunuri aflate pe navă

Acţiunea adiacentă – presupune săvârşirea de acte de violenţă împotriva persoanei sau bunurilor care se găsesc pe nava jefuită

Latura subiectivă

– intenţia făptuitorului de a executa acţiunea principală de jefuire şi cea adiacentă de recurgere la actele de violenţă

- privitor la acţiunea adiacentă legea cere ca actele de violenţă să fie comise în scopul realizării acţiunii principale de jefuire

- deoarece violenţele au fost comise din alte motive nelegale de sustragere va exista o infracţiune de furt comis pe o navă şi nu piraterie

- acţiunea de jefuire să se efectueze în scopuri personale , o intenţie calificată prin scop şi anume de a-şi însuşi bunurile în interes personal

Tentativa este posibilă şi este incriminată (cea întreruptă şi cea relativ improprie).

Abuzul de încredere – art 213 Cod penal

- însuşirea unui bun mobil al altuia

Specific infracţiunii de abuz de încredere este comportarea incorectă abuzivă şi păgubitoare a celui care deţine un bun ce i+a fost încredinţat de altul pentru a-l păstra , ce-i dă o anumită întrebuinţare aceasta în dispreţul încrederii ce i s-a acordat , trece acel bun în propria sa stăpânire

Devenind detentor al bunului , făptuitorul, interverteşte în mod abuziv această detenţie într-o stăpânire deplină comportându-se ca şi cum ar fi proprietarul bunului, abuzând de încrederea celui care i l-a încredinţat

Obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror dezvoltare implică o anumită încredere pe care participanţii trebuie să şi-o acorde unii altora şi fără de care nu sunt posibile relaţiile sociale patrimoniale normale

Obiectul material – bunul mobil al altuia deţinut cu orice titlu de făptuitor (înscrisurile).

Pentru ca bunul mobil să fie obiect al abuzului de încredere , trebuie ca în momentul săvârşirii faptei , acesta să existe altuia , poate constitui obiect material al abuzului de încredere şi bunul asupra căruia făptuitorul are numai un drept de coproprietate deoarece acel bun este indivizibil sau plusul care depăşeşte cota parte care îi aparţine în cazul unui bun individual, de aceea constituie abuz de încredere fapta unuia dintre soţi de a-şi însuşi sau de a dispune pe nedrept de un bun comun aflat în detenţia sa exclesivă / „fapta unui concubin de a însuşi din domiciliul comun al concubinilor un bun coproprietate în cazul bunurilor proprietate comună a soţilor ; pentru a fi întrunite dispoziţiile art 213 în momentul săvârşirii infracţiunii bunul trebuie să se afle în detenţia exclusivă a făptuitorului

Ex. Comite această infracţiune unul dintre soţi care având în posesia sa exclusivă autoturismul proprietate comună a soţilor îl vinde altei persoane , bunul mobil e altuia trebuie să fie deţinut de făptuitor cu orice titlu

Prin bun deţinut cu orice titlu se înţelege situaţia în care făptuitorul deţine bunul în virtutea unui raport juridic patrimonial în baza căruia are fie obligaţia de a-l păstra şi conserva , fie de a-l folosi în anumite condiţii , bunul i-a fost dat în gaj , depozit pentru transport ori i-a fost împrumutat

Subiect activ – totdeauna persoana care deţine cu orice titlu un bun mobil al altuia şi transmite în mod abuziv calitatea de deţinător al bunului în cea de pretins proprietar

Subiect pasiv – persoana fizică sau juridică , privată sau publică de la care autorul a primit cu un anumit titlu un bun mobil pe care l-a însuşit

Latura obiectivă – elementul material – se poate realiza prin următoarele acţiuni :

- însuşirea bunului , dispunerea pe nedrept de acel bun/refuzul de a-l restitui

- prin expresia „însuşirea unui bun mobil al altuia se înţelege luarea acelui bun în stăpânire de făptuitor care deşi este numai deţinător al bunului se comportă faţă de acesta ca şi când ar avea calitatea de proprietar