Deontologia Funcției Publice

Curs
8.5/10 (7 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 89 în total
Cuvinte : 60251
Mărime: 182.14KB (arhivat)
Cost: Gratis
Universitatea Alma Mater

Cuprins

CAPITOLUL 1

NATURA DEONTOLOGIEI FUNCŢIEI PUBLICE 4

1.1 Domeniul deontologiei 4

1.2 Jurământul lui Hippocrate şi Jurământul de la Geneva 6

1.3 Geneza deontologiei 8

1.3.1 Repere din filozofia antică 8

1.3.2 Gândirea medievală 10

1.3.3 Fundamentele deontologiei moderne 11

1.4. Obiectul, categoriile şi definirea deontologiei funcţiei publice 14

1.4.1 Obiectul deontologiei funcţiei publice 14

1.4.2 Funcţia publică şi noţiunea de funcţionar public 15

1.4.3 Funcţia publică şi funcţia de demnitate publică 17

1.4.4 Definiţia deontologiei funcţiei publice 18

1.4.5 Termeni de referinţă în studiul deontologiei funcţiei publice 21

CAPITOLUL 2

ASPECTE GENERALE ALE DEONTOLOGIEI FUNCŢIONARILOR PUBLICI 23

2.1 Repere deontologice ale Statutului funcţionarilor

publici 23

2.2 Impactul deontologic al conflictului de interese şi al regimului incompatibilităţilor în exercitarea funcţiei

publice 26

2.2.1. Conflictul de interese 27

2.2.2 Incompatibilităţi 27

2.2.3 Conflictul de interese şi incompatibilităţi speciale 28

2.3 Codul de conduita a functionarilor publici 29

2.3.1 Delimitări conceptuale şi principiile de conduită a funcţionarilor publici 29

2.3.2 Normele deontologice ale funcţionarilor publici 31

CAPITOLUL 3

DEONTOLOGIA DIFERITELOR CATEGORII DE FUNCŢIONARI PUBLICI 33

3.1 Aspecte deontologice ale funcţiei publice de manager public 33

3.1.1 Funcţia publică specifică de manager public 33

3.1.2 Norme deontologice ale funcţiei denumită manager public 35

3.2 Deontologia funcţionarilor publici din administraţia fiscală care îşi desfaşoară activitatea in domeniul asistenţei contribuabililor 37

3.3 Dontologia personalului contractual din cadrul autoritatilor si instituţiilor publice…….………………....103

3.4 Consideraţii cu privire la deontologia personalului didactic 107

3.4.1 Domeniu de aplicare şi cadrul normativ 41

3.4.2 Nevoia de deontologie pentru personalul didactic universitar 43

3.4.3 Rolul şi principiile codului etic universitar 44

3.5 Deontologia magistraţilor 48

3.5.1 Domeniu de aplicare şi cadru normativ 48

3.5.2 Codul deontologic al magistraţilor 50

3.6 Deontologia funcţionarului public din domeniul

militar 55

3.6.1 Domeniul de aplicare şi cadrul normativ 55

3.6.2 Îndatoriri, drepturi, interdicţii, recompense şi sancţiuni ale cadrelor militare 57

3.6.3 Principii, reguli şi norme ale deontologiei profesiei militare 61

3.7. Deontologia poliţistului 68

3.7.1. Precizări prealabile; jurământul de credinţă al poliţistului 68

3.7.2 Drepturi, îndatoriri, interdicţii, recompense şi sancţiuni ale poliţiştilor 69

3.7.3 Corpul Naţional al Poliţiştilor 71

3.7.4 Codul de etică şi deontologic al poliţistului 72

3.8. Conotaţii deontologice ale funcţiilor de prefect şi subprefect 76

3.8.1 Domeniul de aplicare a principiilor, normelor şi regulilor deontologice în cadrul instituţiei prefectului 76

3.8.2 Aspecte deontologice ale funcţiei de prefect şi subprefect 77

CAPITOLUL 4

COORDONATE DEONTOLOGICE ALE BIROCRAŢIEI ŞI CORUPŢIEI ÎN EXERCITAREA FUNCŢIEI PUBLICE 81

4.1. Consideraţii deontologice cu privire la birocraţie şi birocratism 81

4.2. Deontologia funcţiei publice şi corupţia 83

4.2.1 Corupţia în domeniul public 83

4.2.2 Rolul deontologiei funcţiei publice în combaterea corupţiei 85

Extras din document

CAPITOLUL 1

NATURA DEONTOLOGIEI PUBLICE

1.1 Domeniul deontologiei

Etimologic noţiunea de „deontologie” îşi are geneza în greaca veche deon, deontos „ceea ce se cade”, „ceea ce este necesar” şi logos „ştiinţă”. Deontologia este o ştiinţă a moralei profesionale, a principiilor şi normelor morale specifice pe care le implică exercitarea unei profesii anumite. Ea se manifestă sub forma unui cod al moralei profesionale, care poate fi scris sau transmis prin tradiţie, pe cale orală şi acceptat tacit de către toţi practicanţii unei anumite profesii.

Deontologia asigură protecţia unei anumite profesii de o serie de pericole cum ar fi corupţia, impostura, reaua credinţă, mal praxisul, minciuna, plagiatul, furtul intelectual, birocraţia şantajul, egoismul etc. Numai prin respectarea conduitei deontologice, individul poate atinge performanţă în domeniul profesional şi poate să-şi câştige prestigiu, consideraţie şi valoare în conformitate cu statutul social pe care îl are.

Direct sau indirect, prestigiul este determinat de activitatea în procesul muncii, de exercitarea profesiei. Reuşita profesională este indisolubil legată de modul în care sunt respectate regulile de conduită specifice activităţii sociale desfăşurate, de atitudinile şi comportamentul fiecăruia, sub imperiul constrângerilor legislaţiei în care trăieşte.

Trebuie să consemnăm şi faptul că în exercitarea profesiei este necesară respectarea cu stricteţe a normelor de drept existente în societate, dar acest lucru nu este suficient pentru atingerea performanţei şi prestigiului dorit. Planul respectării legislaţiei se suprapune cu cel al codului profesional, cu acel comportament moral al individului subordonat scopului binelui individual şi al servirii interesului public, în virtutea unei etici profesionale ireproşabile.

Deontologia nu se substituie justiţiei, domeniul ei cuprinde acele reguli şi principii care sunt nemijlocit legate de practicarea corectă a unei profesii, ocupaţii sau îndeletniciri.

În exercitarea profesiei omul decide între bine şi rău, moral-imoral, corect-incorect, cinstit-necinstit, loial-neloial, drept-nedrept, sincer-nesincer etc. Legalitatea este o condiţie necesară în exercitarea profesiei, dar nu şi suficientă, întrucât regulile de conduită morală nu pot fi ignorate, iar acestea aparţin deontologiei.

Deosebirile dintre drept şi deontologie au ca esenţă deosebirile dintre normele juridice şi regulile de conduită morală a unei profesii. După cum se ştie dreptul reprezintă ansamblul regulilor care stabilesc cadrul relaţiilor juridice dintre oameni, sancţionate şi impuse de puterea de stat ca expresie a intereselor fundamentale ale societăţii.

Dreptul este şi el înainte de toate, un sistem de reguli de conduită în raporturile dintre oameni. Specificul cel mai elocvent al dreptului este caracterul lui normativ sau normativitatea juridică. Dreptul a apărut ca o necesitate de a se stabili unele reguli sociale, a unor norme de conduită obligatorii. El este un instrument, pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.

Dreptul se prezintă ca un sistem unitar de reguli de conduită dictate de puterea de stat sau apărute în altă formă (ca obiceiul de pildă) a căror respectare obligatorie este asigurată la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Normativitatea juridică are un caracter imperativ. Obligativitatea dreptului, imperativul juridic, spre deosebire de cel moral este asigurat prin sancţiunile prevăzute a se aplica la nevoie cu ajutorul forţei coercitive a puterii publice. Cetăţenii nu sunt în situaţia de a opta între conduita prescrisă de drept şi un alt gen de conduită, ci sunt datori să o respecte pe prima. Într-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului este atât de puternică încât nimeni nu poate ignora normele de drept.

În afara normelor de drept, de normele juridice, asupra relaţiilor sociale, asupra conduitei oamenilor acţionează o mare varietate de norme, în cele mai variate forme şi modalităţi.

Deontologia aparţine domeniului moralei. Cerinţa executării corecte a regulilor şi îndatoririlor unei profesii decurge atât din necesitatea prevenirii efectelor adverse cauzate de abaterea de la acestea, cât şi din necesitatea prevenirii riscului discreditării profesiei ca urmare a unui comportament defectuos.

Morala este concepută ca o formă a conştiinţei sociale care reflectă ansamblul sentimentelor, deprinderilor, convingerilor, atitudinilor, principiilor şi normelor care privesc raporturile dintre individ şi colectiv (familie, naţiune, stat, societate) şi care se manifestă în fapte, în modul de comportare a individului în viaţa de zi cu zi.

Respectarea normelor morale, adoptarea unei conduite corecte a individului faţă de colectivitate, decurge dintr-un impuls interior al omului. Simţul moral nu este însă înnăscut, ci el se dobândeşte de om prin educaţie, însuşirea exigenţelor, moravurilor, obiceiurilor şi deprinderilor promovate de societate.

Etica (din grecescul „ethicos” care înseamnă „teoria despre virtute”) este înţeleasă ca disciplină filozofică ce studiază problemele practice şi teoretice ale moralei. Etica studiază şi generalizează moralitatea unei societăţi cu ajutorul valorilor sale specifice: bine, datorie, cinste, dreptate, omenie, onoare, demnitate etc. Cu asemenea valori, etica studiază şi promovează astăzi în România transformarea moralei sociale într-o morală a unui stat democratic, în care sunt respectate, drepturile fundamentale ale omului, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, onoarea şi demnitatea omului.

Aşadar morala reprezintă un ansamblu de idei, concepte, reguli cu privire la bine şi rău, corect şi incorect, just şi injust. Morala, ca sistem raţional de norme pentru propria conduită se bazează pe constrângerea intimă şi conştiinţa personală a fiecărui individ în comportamentul său, mobilul regulii morale fiind datoria internă a persoanei, în primul rând, faţă de sine însăşi. Din ansamblul regulilor morale, deontologia le-a asimilat pe cele legate de exercitarea profesiei către nivelul de performanţă dorit. De aceea deontologia este acea parte a eticii care se ocupă de studiul datoriei morale, a originii, naturii şi formelor responsabilităţii pe care le incumbă exercitarea profesiei.

În legătură cu deosebirea dintre normele juridice şi cele deontologice trebuie să mai facem câteva sublinieri. Norma juridică fiind element constitutiv al dreptului este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Norma juridică are mai întâi un caracter prescriptiv întrucât ea stabileşte un anumit tip de comportament, impune o anumită conduită. Prin natura sa, norma juridică are de regulă caracter general. De asemenea, norma juridică este obligatorie. Fiind destinate să stabilească în societate o anumită ordine de drept, în mod necesar, regulile de drept trebuie sa aibă caracter obligatoriu, altfel n-ar mai exista certitudinea că în societate se va instaura ordinea socială stabilită de lege.

Preceptele şi normele deontologice sunt de natură morală şi ele călăuzesc conduita oamenilor care-şi raportează astfel comportamentul la valorile morale de bine şi rău, din care decurge şi definirea acestui comportament ca moral şi imoral.

Preview document

Deontologia Funcției Publice - Pagina 1
Deontologia Funcției Publice - Pagina 2
Deontologia Funcției Publice - Pagina 3
Deontologia Funcției Publice - Pagina 4
Deontologia Funcției Publice - Pagina 5
Deontologia Funcției Publice - Pagina 6
Deontologia Funcției Publice - Pagina 7
Deontologia Funcției Publice - Pagina 8
Deontologia Funcției Publice - Pagina 9
Deontologia Funcției Publice - Pagina 10
Deontologia Funcției Publice - Pagina 11
Deontologia Funcției Publice - Pagina 12
Deontologia Funcției Publice - Pagina 13
Deontologia Funcției Publice - Pagina 14
Deontologia Funcției Publice - Pagina 15
Deontologia Funcției Publice - Pagina 16
Deontologia Funcției Publice - Pagina 17
Deontologia Funcției Publice - Pagina 18
Deontologia Funcției Publice - Pagina 19
Deontologia Funcției Publice - Pagina 20
Deontologia Funcției Publice - Pagina 21
Deontologia Funcției Publice - Pagina 22
Deontologia Funcției Publice - Pagina 23
Deontologia Funcției Publice - Pagina 24
Deontologia Funcției Publice - Pagina 25
Deontologia Funcției Publice - Pagina 26
Deontologia Funcției Publice - Pagina 27
Deontologia Funcției Publice - Pagina 28
Deontologia Funcției Publice - Pagina 29
Deontologia Funcției Publice - Pagina 30
Deontologia Funcției Publice - Pagina 31
Deontologia Funcției Publice - Pagina 32
Deontologia Funcției Publice - Pagina 33
Deontologia Funcției Publice - Pagina 34
Deontologia Funcției Publice - Pagina 35
Deontologia Funcției Publice - Pagina 36
Deontologia Funcției Publice - Pagina 37
Deontologia Funcției Publice - Pagina 38
Deontologia Funcției Publice - Pagina 39
Deontologia Funcției Publice - Pagina 40
Deontologia Funcției Publice - Pagina 41
Deontologia Funcției Publice - Pagina 42
Deontologia Funcției Publice - Pagina 43
Deontologia Funcției Publice - Pagina 44
Deontologia Funcției Publice - Pagina 45
Deontologia Funcției Publice - Pagina 46
Deontologia Funcției Publice - Pagina 47
Deontologia Funcției Publice - Pagina 48
Deontologia Funcției Publice - Pagina 49
Deontologia Funcției Publice - Pagina 50
Deontologia Funcției Publice - Pagina 51
Deontologia Funcției Publice - Pagina 52
Deontologia Funcției Publice - Pagina 53
Deontologia Funcției Publice - Pagina 54
Deontologia Funcției Publice - Pagina 55
Deontologia Funcției Publice - Pagina 56
Deontologia Funcției Publice - Pagina 57
Deontologia Funcției Publice - Pagina 58
Deontologia Funcției Publice - Pagina 59
Deontologia Funcției Publice - Pagina 60
Deontologia Funcției Publice - Pagina 61
Deontologia Funcției Publice - Pagina 62
Deontologia Funcției Publice - Pagina 63
Deontologia Funcției Publice - Pagina 64
Deontologia Funcției Publice - Pagina 65
Deontologia Funcției Publice - Pagina 66
Deontologia Funcției Publice - Pagina 67
Deontologia Funcției Publice - Pagina 68
Deontologia Funcției Publice - Pagina 69
Deontologia Funcției Publice - Pagina 70
Deontologia Funcției Publice - Pagina 71
Deontologia Funcției Publice - Pagina 72
Deontologia Funcției Publice - Pagina 73
Deontologia Funcției Publice - Pagina 74
Deontologia Funcției Publice - Pagina 75
Deontologia Funcției Publice - Pagina 76
Deontologia Funcției Publice - Pagina 77
Deontologia Funcției Publice - Pagina 78
Deontologia Funcției Publice - Pagina 79
Deontologia Funcției Publice - Pagina 80
Deontologia Funcției Publice - Pagina 81
Deontologia Funcției Publice - Pagina 82
Deontologia Funcției Publice - Pagina 83
Deontologia Funcției Publice - Pagina 84
Deontologia Funcției Publice - Pagina 85
Deontologia Funcției Publice - Pagina 86
Deontologia Funcției Publice - Pagina 87
Deontologia Funcției Publice - Pagina 88
Deontologia Funcției Publice - Pagina 89

Conținut arhivă zip

  • Deontologia Functiei Publice.doc

Alții au mai descărcat și

Sancțiunile Penale Aplicate Funcționarilor Publici

INTRODUCERE Lucrarea de faţă îi prezintă pe funcţionarii publici din administraţia publică, trăsăturile, etica şi valorile etice ale acestora,...

Functionarul Public in Actualul Context Actual

Capitolul I Consideraţii privind funcţionarul public Pentru definirea noţiunii de funcţionar public vom porni de la art.33 al Constituţiei din...

Drepturile Social-Economice ale Functionarului Public - Exceptia de Nelegalitate

Introducere În ultimii ani s-au scris multe despre administraţia publică şi rolul acesteia în transformarea unei ţări aflată în tranziţie. Astăzi,...

Organizarea, Functionarea si Structura Ministerului Public

INTRODUCERE Pe teritoriul actual al României, activitatea judecătorească a apărut şi a evoluat odată cu organizarea statală. La început,...

Contenciosul Administrativ

INTRODUCERE Viaţa într-o societate democratică presupune, în primul rând, respectul reciproc al indivizilor care o alcătuiesc, care poate menţine...

Coruptia in Organizatiile de Servicii Publice

Etica. Administratie Publica Studiul eticii este pentru Aristotel studiul caracterului uman, vorbind despre om in cadrul societatii. In aprecierea...

Răspundere și Responsabilitate în Administrația Publică

Capitolul I Teoria responsabilităţii în dreptul administrativ 1.1 Noţiunea de responsabilitate. Aspecte generale Se ştie că, libertatea fără...

Organizarea Sistemului Judiciar în România - Propuneri

INTRODUCERE Sistemul judiciar, ca ansamblu al structurilor organizatorice care concură la înfăptuirea actului de justiţie, reprezintă în orice...

Ai nevoie de altceva?