Extras din document
Afacerile, fie ca sunt intelese ca operatiuni, fapte, acte juridice, contracte (de vanzare –cumparare, de comision, de leasing, de creditare, de factoring, de know- how ), fie ca intreprinderi (montarea unui procedeu de productie materiala, cu constructie logistica, personal, management, distributie) si ca orice alta operatiune care exploateaza si produce capital, fonduri, pentru piata si avere pentru intreprinzator, pentru firma, deopotriva produc (nasc, constituie) drepturi si obligatii interconditionate.
Mai scurt spus, raporturile de afaceri au si nu se pot dispensa de la ea si o alta eficienta decat cea economica, pecuniara, chiar anterioara celorlalti, sub ordine logica, anume o eficienta juridica.
Aceasta eficienta juridica, constand in fundamentarea, garantarea juridica a angajamentelor in afaceri, reprezinta prin ea insasi o securitate a afacerilor.
Omul de afaceri, intreprinzatorul, firma, comerciantul, oricum il numim sau privim, stie ca daca angajamentul pentru care a platit si pe care mizeaza nu este respectat de catre partener, adica nu-i produce, nu-i rezolva un drept, o creanta, un interes, va putea sa il obtina pe oricare dintre acestea prin fortarea partenerului neserios, recalcitrant, cu interventia justitiei, a agentilor acesteia pentru executarea hotararilor ei si a altor autoritati obligate prin constitutie, sa dea concursul creditorului inselat.
Deci, raporturile de afaceri produc drepturi reale (proprietate, uzufruct, etc.) si, uneori acestea sunt precedate numai de o facultate, o prerogativa de a le obtine si drepturi de creanta carora le corespunde obligatia debitorului de a oferi creditorului prestatia, folosul, profitul, interesul, pentru care acesta a contractat, obligandu-se si el si, de regula, facand-o mai inaintea executarii creantei sale, sa plateasca ceva, sa-l remunereze pe debitor. Altfel spus debitorul este scutit si el pana este platit pentru creanta la care se angajeaza un creditor al creditorului, pentru contraprestatia care motiveaza ceea ce s-a obligat el sa faca.
De aceea, in drept, se spune ca in contractele bilaterale ( sinalag-matice) , obligatiile sunt reciproce si interdependente.
Creante si obligatii.
Asa cum s-a putut intelege din cele ce preceda, de pe una sau alta dintre pozitiile partenerilor angajati juridic, intr-o afacere, creanta (dreptul de creanta) si obligatia sunt acelasi lucru, intrucat, spre ex. intr-o afacere constand in vanzarea-cumpararea unei marfi, a unei instalatii, vanzatorul este creditor pentru pret si debitor pentru transmiterea unei proprietati curate si depline juridic, iar cumparatorul este creditor pentru obtinerea acelei proprietati a lucrului vandut si debitor pentru pretul convenit cu vanzatorul.
Afacerile armate si fondate cu si pe angajamente juridice (de regula, contracte), produc o infinitate de creante (drepturi si obligatii), unele chiar fara reflectare materiala (Ex. obligatia de neconcurenta, in cazul vanzarii sau locatiunii unui fond de comert; obligatia de confidentialitate, in cazul unei licente de know- how (transfer de tehnologie)).
~ntr-un limbaj pur al afacerilor, am putea spune ca intreprinzatorii, firmele, partenerii sunt cei care concep, formeaza, imagineaza profitul, folosul, prestatiile, interesele care dau substanta pietei, comertului in general, ca si o civilizatie. De aceea sunt in aceeasi masura creante si obligatii: edificarea unei cladiri dintr-o antrepriza de constructii, negocierea si perfectarea unei afaceri pentru altul dintr-un mandat pe baza de comision, fabricarea unei anumite marfi dintr-un contract de furnitura, executarea unei garantii bancare, precum si executarea unui ordin privind titluri ori valori mobiliare pe piata corespunzatoare si atatea altele.
Speciile creantelor si obligatiilor.
Analiza in continuare a realizarii juridice a afacerilor este mai libera, cand opereaza numai cu notiunea de obligatii, intelegandu-se, desigur, ca intotdeauna obligatia se reflecta intr-o creanta.
Relativ la obligatii, doua clasificari intereseaza dreptul afacerilor: cea facuta dupa obiect si cea facuta dupa modul de apreciere a executarilor.
Dupa obiect, in termenii C.civ. (art. 1074,1075,1077,1078), avem obligatii de :
a) a da
b) a face
c) a nu face
a) Obligatia de a da priveste constituirea sau stramutarea (translatia) unui drept real, ei corespunzandu-i creanta constand in dreptul de a primi ori de a obtine proprietatea unui drept real; o asemenea obligatie si creanta corespunzatoare acesteia, rezulta, spre exemplu, din contractele de vanzare- cumparare, de furnizare (livrare), de schimb.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept
- mondificare curs drept.doc
- O.Mijloace, fonduri, bunuri si active in afaceri.doc
- R.Drepturi si obligatii din afaceri,contracte.doc