Drept

Test nr.1

Subiectul 1 : Noţiunea şi caracterizarea generală a dreptului comerţului internaţional.

1.1.Definiţi noţiunea de drept al comerţului internaţional ca ramură de drept.

In doctrina juridical conceptual de drept al CI a primit mai multe definitii. Intro prima conceptie DCI este constituit din ansamblu normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale cu character de comercialitate si internationalitate incheiate intre pers f si j care intrunesc calitatea de subiect de drept pentru operatiunea de export-import inclusive intre asemenea personae si stat si raporturi in care persoanele se afla pe pozitie de egalitate juridica. Altii autoru definesc DCI ca fiind un ansamblu de norme conflictuale norme de drept civil de drept commercial si norme de drept material uniform iar in anumite limite si norme de drept international public prin care se reglementeaya raporturi de comenrt international si de cooperare economica.

1.2. Formulaţi şi caracterizaţi criteriile de definire a caracterului internaţional al raporturilor juridice ce constituie obiectul dreptului comerţului internaţional.

Din definitie DCI=>ca acesta are ca obiect comertul international in sens larg adica raporturile de comert int-l si de cooperare economica si tehnico stiintifica internationala.Toate raporturile juridice patrimoniale care se formeaza in sfera relatiilor comerciale internationale sunt obiect al dreptului comertului intern,dar numai acelea,care se caracterizeaza prin 2 atribute coexistente si anume:comercialitatea si internationalitatea.Calificativul international al raporturilor juridice este de mntionat faptul ca acesta fiind prezent intr-un raport juridic intern,ii atribuie celui din urma caracter international,transformindul intrun raport cu element de extranietate.Deci caracterul international al raporturilor de DCI este determinat de prezenta in cadrul acestor raporturi a unuia sau ale mai multor elemente de extranietate.

1.3. Argumentaţi conceptul privind caracterul pluridisciplinar al dreptului comerţului internaţional. Reieşind din considerentul că dreptul comerţului internaţional este o materie pluridisciplinară foarte complexă, este de menţionat faptul că investigaţiile ştiinţifice în ceea ce priveşte determinarea obiectului acestuia se confruntă pînă în prezent cu un şir de probleme. Această stare de lucruri, de fapt, este ceva firesc, fiindcă ne aflăm în prezenţa unui proces de dezvoltare şi diversificare continuă a relaţiilor de colaborare şi cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională, fapt ce condiţionează apariţia unor categorii de relaţi i noi, necunoscute pînă în prezent, care necesită o apreciere juridică justă.

Este necesar de menţionat că naşterea, derularea, modificarea ŞI stingerea raporturilor juridice cornerciale internaţionale se înfăptuieşte cu ajutorul unui complex de instrumente juridice, care la fel se găsesc într-un proces continuu de dezvoltare, diversificare şi perfecţionare. Chiar şi elementele extracontractuale, cum ar fi: îmbogăţirea fără just temei, plata nedatorată, răspunderea extracontractuală ş.a., în prezent, dacă sunt tangente unor fapte de comerţ internaţional, completează obiectul dreptului comerţului internaţional.

Subiectul II: Contractul comercial de vânzare - cumpărare internaţională.

2.1. Definiti bursa de mărfuri .şi evidentiati caracteristicile esentiale ale acesteia.

Bursele de marfuri-reprezinta forma organizatorico-juridica acarora de cele mai multe ori este Societatea pe actiuni,fara scop de profit unde de asemenea cu ajutorul intermediarilor se negociaza in cadrul sesiunilor anumite bunuri.bursele de marfuri –specializate pe marfuri individuale pe grupe de marfuri din aceeasi categorie economica sau pe marfuri generale. Bursa de mărfuri, numită uneori bursă de comerţ, este o piaţă organizată şi specializată, la care se negociază şi se încheie tranzacţii de mărfuri fungibile, standardizate. şi depozitabile. Bursa de mărfuri îşi desfăşoară activitatea în clădi'l special amenajate, sub supravegherea şi controlul guvernamental.

Caracteristicile esenţiale ale bursei de mărfuri sunt următoarele:

a) marfa care se negociază la bursă trebuie să fie fungibilă si standardizată;

b) bursa de mărfuri este o piaţă caracteristică la care se formeaz. preţurile interne şi internaţionale de referinţă. Acestea influenţeazi formarea preţurilor tuturor mărfurilor similare;

c) înscrisul contractual este un document tipizat, uşor c1(' completat de personalul operaţional al bursei;

d) comerţul la bursele de mărfuri se caracterizează printr-o bun. informare a oamenilor de afaceri şi prin repartizarea echilibrată a riscurilor;

e) la bursele de mărfuri vânzătorul prezintă numai documentele care atestă dreptul de proprietate asupra mărfurilor oferite spre vânzare. Nu este necesar ca marfa să fie văzută de cumpărător, deoarece aceasta este standardizată;

f) unitatea de măsură la bursă este lotul sau contractul de bursl1 a cărui mărime este în funcţie de natura mărfii şi este fixată Îu regulamentul de funcţionare şi de statut. De exemplu, un contract poate fi egal cu 50 tone de cafea, 30 tone de cacao, 100 tone grâu, 50.000 livre bumbac etc.

g) unele burse dispun de depozite proprii de mărfuri;

h) realizarea contractelor se face prin Casa de Compensaţie (Clea¬ring House) sau prin bănci comerciale.

2.2. Caracterizaţi .INCOTERMS 2000. Menţionaţi expres raporturile reglementate de INCOTERMS 2000.

Contr comerc de vinzare international trebuie sa cuprinda intro formulare cit mai precisa si clara dr si oblig partilor. Aceasta se poate realiza fie prin negicierea directa de catre parti a tuturor clauzelor contr –operatie complicate, fie prin indicarea in cuprinsul contract printro clauza expresa a unor uzante uniforme si codificate sub denumirea de INCOTERMS. Avind la baza princ autonomieie de vointa regulile INCOTERMS se prezinta sub forma unui catalog in care sunt mentionate pentru fiecare tip de vinzare mai intii oblig vinzatorului apoi a cumparatorului. Deasemenea partile pot sa aduca modificari sau completari cuntinutului terminului pe care lau indicat. INCOTERMS 2000 reglementeaza doar raporturile intre vinz sic ump astfel acestea privesc in principal aspectele legate de livrarea marfurilor, transferul risculor de la vinz la cump, repartizarea cheltuielilor intre partenerii conctractului, indeplinirea formalitatilor pentru export-import.

2.3. Analizaţi pteveclerile Convenţiei de la Viena asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri din 11 aprilie 1980 şi Codului civil al Republicii Moldova referitoare la obligaţiile părţilor contractante. ARTICOLUL 34 Daca vanzatorul este tinut sa remita documentele care se refera la marfuri, el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazute de contract. In caz de remitere anticipata, vanzatorul pastreaza, pana la momentul prevazut pentru remitere, dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu cauzeze cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totusi, cumparatorul pastreaza dreptul de a cere daune-interese in conformitate cu prezenta conventie.ARTICOLUL 31Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfurile intr-un loc special, obligatia sa de predare consta:

a) cand contractul de vanzare implica transportul marfurilor—in remi-terea marfurilor primului transportator pentru a le transmite cumparatorului;

b)cand, in cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat ori produs si cand, in momentul incheierii contractului, partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate ori produse intr-un loc special — in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in acel loc;

c) in celelalte cazuri—in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau la momentul incheierii contrac-tului.ARTICOLUL 32 1. Daca in conformitate cu contractul sau prezenta conventie, vanzatorul remite marfurile unui transportator $i daca marfurile nu sunt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte mijloace, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica marfurile.