Extras din curs
1.1 Semnificatiile notiunii de drept
Ca membru al unei colectivitati, omul a simtit nevoia de a crea, la
început în forma embrionara si apoi din ce în ce mai evoluata, reguli,
norme care sa îi cârmuiasca existenta, astfel încât interactiunea cu ceilalti
oameni sa îl prejudicieze cât mai putin (sa îi provoace cât mai putine
neajunsuri). Astfel, actiunile sale au încetat a mai fi cu desavârsire libere,
ci au început sa fie restrictionate de diferite reguli, menite sa faca posibila
coexistenta în cadrul unei colectivitati.
Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste reguli au
articulat un sistem, o constructie normativa pe care o denumim drept.
- În primul sau sens, notiunea de drept desemneaza totalitatea
regulilor de conduita impuse de stat în scopul reglementarii
relatiilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv,
deoarece se defineste prin raportare la obiectul sau (regulile de
conduita).
Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment dat,
într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul pozitiv românesc
cuprinde toate reglementarile adoptate de statul român si aplicabile astazi.
Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci, reglementari iesite deja din vigoare sau
înca neadoptate.
- În al doilea sens, notiunea de drept reprezinta prerogativa,
facultatea, posibilitatea unei persoane de a avea o anumita
conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita.
Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca:
”am dreptul la bursa” sau “am dobândit dreptul de proprietate”. Acesta este
sensul de drept subiectiv, deoarece se defineste prin raportare la persoana
care exercita prerogativa respectiva.
1 DEFINITIA SI SISTEMUL DREPTULUI
- În sfârsit, într-un al treilea sens, cuvântul drept desemneaza
stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el,
institutiile politice si juridice, principiile generale de conducere
si reglementare a societatii.
Este sensul în care folosim aceasta notiune când ne referim la
disciplina de studiu “drept civil”.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine din
latina, dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din
latinescul directum, luat în sensul sau figurat, si anume: fara ocolisuri,
potrivit regulii, corect, potrivit dreptatii.
1.2 Diviziunile dreptului
Normele juridice care alcatuiesc dreptul sunt interdependente,
apartin unui organism unitar. Ele nu pot fi nici întelese, nici interpretate
fara luarea în considerare a întregului sistem caruia îi apartin. În pofida
unitatii sale, dreptul obiectiv cunoaste, totusi, o serie de diviziuni.
O prima diviziune a dreptului îl împarte în drept intern (expresie a
vointei unei societati date, organizate ca stat) si drept international.
Dreptul intern cunoaste împartirea traditionala în drept public si
drept privat. Astfel, dreptul public cuprinde normele juridice care
guverneaza organizarea statului, raporturile dintre stat si particulari precum
si raporturile dintre diferitele organisme ale statului. În raporturile cu
cetatenii sai, statul îsi exercita puterea suverana; acestea sunt, îndeobste,
raporturi de subordonare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept
- 1.pdf
- 10.pdf
- 11.pdf
- 12.pdf
- 13.pdf
- 14.pdf
- 15.pdf
- 16.pdf
- 17.pdf
- 18.pdf
- 2.pdf
- 3.pdf
- 4.pdf
- 5.pdf
- 6.pdf
- 7.pdf
- 8.pdf
- 9.pdf
- pagina2.pdf