Drept Administrativ

Ca ramură a dreptului public, dr administrativ abordează fenomenul adm prin prisma normelor juridice care reglementează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice. Acest obiect de studiu – limitat la aspectul juridic al fenomenului adm şi care nu poate elucida toate celelalte aspecte necesare pt înţelegerea fenomenului administrativ.

Obiect de studiu al administraţiei publice înţeleasă ca un sistem de organe ce înfăptuiesc puterea executivă, dar ca şi activitate al unei autorităţi publice formează obiect de cercetare şi al ştiinţei adm. Ştiinţa adm s-a format şi conturat ca o ramură a ştiinţei de sine stătătoare la începutul sec XIX-lea, pt ca ulterior să devină o ramură importantă pt toţi cei care lucrează în adm publică. Ea abordează principalele instituţii ale adm publice utilizând şi criterii de ordin filozofic, politic sau istoric. Merită reţinut aportul ştiinţei administraţiei publice în ce priveşte domenii ca: decizia adm, controlul adm, relaţiile internaţionale, care iau naştere între autorităţile publice chemate să înfăptuiască puterea executivă.

Dr adm ca ramură a dr public – normele juridice care îl alcătuiesc se regăsesc în Const ţării, în legi organice ordinare, hotărâri şi ordonanţe adoptate de Guv Rom, precum şi în alte acte normative: ordinele şi instrucţiunile emise de miniştrii; la nivel local hotărârile Consiliilor locale şi judeţene şi dispoziţiile pe care le emit primari.

Normele de dr adm nu trebuie confundate cu actele adm care reprezintă principala formă de activitate a adm publice. Pe de altă parte prin acte adm normative sau individuale pot fi reglementate şi raporturi sociale specifice altor ramuri de dr: dr civil, munci, financiar, comercial.

Izvoare dreptului administrativ

1. Constituţia României – legea fundamentală a statului înzestrată cu cea mai mare forţă juridică şi sursă directă şi indirectă a tuturor prerogativelor de adm publică. În titlul 2 al Const Rom sunt reglementate la cap II-V instituţia preşedintelui Rom, art 80-101. Guv român şi raporturile lui cu Parl 102-115 şi adm publică art 116-118.

2. Legile organice – reglementează domenii rezervate prin Const, aceste legiferări şi care au ca obiect organizarea şi funcţionarea Guv, a ministerelor, a Consiliului suprem de apărare al ţării, statutul funcţionarilor publici, contenciosul administrativ, regimul general privind autonomia locală, organizarea unor servicii publice – domeniul public şi privat al Statului şi al

3. Legile ordinare – izvor de dr adm în măsura în care reglementează raporturi specifice acestei ramuri de dr. Cu titlu explicativ – Codul fiscal; Codul de procedură fiscală; Legea fondului funciar 18/1991.

4. Decretele prezidenţiale – izvoare ale dr adm ori de câte ori prin intermediul lor sunt reglementate raporturi sociale din sfera dr adm: decretele preşedintelui Rom cu caracter normativ (conţin dispoziţii cu caracter impersonal). Ex: preşedintele Rom emite astfel de decrete cu caracter normativ atunci când potrivit Const instituie starea de asediu sau urgenţă pe întreg teritoriul naţional sau numai pe unele unităţi adm teritoriale şi solicită Parl încuviinţarea acestei măsuri în maxim 5 zile de la adoptarea ei.

5. Actele adm normative – adoptate de Guv român, hotărârile şi ordonanţele (care pot fi simple sau de urgenţă). În această categorie a actelor Guv trebuie impuse şi ordinele impuse de miniştrii.

6. Actele emise de autorităţile adm publice locale care conţin dispoziţii cu caracter normativ, decizii, hotărârii, dispoziţii ale primarului sau preşedintelui Consiliului judeţean, reglementate…

7. Actele unor instituţii ale adm publice centrale şi autonome care conţin norme cu caracter administrativ:

Convenţiile internaţionale – iz dr adm în condiţii:

- au fost negociate de Guv, încheiate de preşedintele Rom, ratificate de Parl, situaţie care potrivit legii aceste convenţii fac parte din dr intern.

- Dacă convenţiile stabilesc reguli referitoare la relaţii sociale din sfera de reglementare a dr adm

- Convenţiile încheiate cu terţe state să fie de aplicare nemijlocită direct.

8. Doctrina şi jurisprudenţa - nu constituie în principiu iz de dr în sistemul nostru juridic, dar pot influenţa considerabil evoluţia procesului legislativ contribuind în acelaşi timp la perfecţionarea cadrului legal existent şi la îmbunătăţirea activităţii adm publice. Ex: deciziile pronunţate în materia adm în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Rom, care a influenţat în mod decisiv actuala reglementare a contenciosului nostru adm.

9. Principiile generale ale dr ce guvernează instituţia de dr adm constituie la rândul lor un iz de dr reprezentând idei şi reguli de bază aplicabile în 1 sau mai multe domenii ale acestei ramuri. Ele sunt consacrate de acte normative: legi şi ordonanţe guvernamentale.

O importanţă deosebită o reprezintă aplicarea acestor principii generale atunci când lipsesc reglementări legale explicite şi de detaliu.

Normele de drept administrativ

Norma de dr adm este acea norma juridică prin intermediul căreia sunt reglementate organizarea funcţională şi exercitarea competenţei autorităţilor adm publice. Aceste norme juridice pot fi adoptate de Parl, de Administraţia guvernamentală, ministerială şi cea publică locală în condiţiile stabilite prin legi speciale. Aplicarea normelor respective constituie o obligaţie a autorităţilor adm publice, dar şi a persoanelor fizice sau juridice vizate de aceste norme.

Norme de dr adm sunt conţinute în acordurile internaţionale pe care statul român le încheie cu alte state specific dr adm, este nr considerabil de norme juridice, de aplicabilitatea locală şi a căror pondere în ordinea de dr este în continuă creştere în contextul aplicării principilor autonomiei locale şi al descentralizării adm publice. Acest fapt diferenţiază normele de dr adm, de normele altor ramuri ale dr care de obicei se aplică pe tot teritoriul naţional.

Categorii de norme de drept administrativ

În funcţie de raporturile sociale pe care le reglementează normele dr adm se clasifică în mai multe categorii:

- norme privitoare la organizarea şi funcţionarea autorităţilor adm publice şi raporturi care se stabilesc între ele;

- norme care au ca obiect raporturile dintre autorităţile adm publice şi persoanele fizice sau juridice de dr privat;

- norme care stabilesc statutul juridic al funcţionarului public

- norme în care se instituie răspunderea autorităţilor administraţiei publice;

- norme care reglementează răspunderea adm a pers fizice şi juridice;

- norme care instituie contenciosul adm;

- norme care reglementează principiile şi procedura pe baza căreia autorităţile publice îşi exercită competenţa emiţând acte adm, efectuând operaţiuni adm şi încheind contracte cu persoanele fizice sau juridice.

În funcţie de caracterul dispoziţiei pe care clasificarea acestor norme este:

- norme onerative – stabilesc obligaţii în sarcina subiecţilor de dr vizaţi respectiv obligaţia de a efectua o anumită activitate.

- Norme prohibitive – se interzice subiecţilor de drept să efectueze anumite activităţi.

- Norme permisive – lasă la latitudinea subiectului de dr să desfăşoare sau nu anumite activităţi.

După întinderea sferei de aplicare în spaţiu a normei adm, există:

- norme aplicabile pe întreg teritoriul naţional adoptate de Parl, precum şi de autorităţile centrale sau autonome ale adm publice. Există norme de aplicabilitate la nivel judeţean, adoptate de autorităţile adm judeţene, norme de aplicare locală – conţinute în acte normative, emise sau adoptate de autorităţile judeţene locale, inclusiv de sectoarele municipiului Buc.

- Norme cu caracter special – adoptate de autorităţi ale adm publice centrale, aplicabile în una sau mai multe unităţi adm teritoriale;

- Norme juridice adm prevăzute în tratate sau convenţii internaţionale, a căror importanţă a crescut substanţial după aderarea Rom la UE.