Drept Administrativ

Noţiuni elementare în analiza fenomenului administrativ

( conceptul de societate şi sistem social, aspecte generale privind organizarea statului, noţiuni elementare privind ştiinţa administraţiei şi dreptul administrativ)

I. Conceptul de societate şi sistem social

1. Conceptul de societate

Societatea este un mod organizat de existenţă în sfera fenomenelor vieţii. Societatea presupune existenţa comunitară a unor indivizi articulaţi în ansambluri mai mult ori mai puţin persistente, aşadar ea este proprie nu numai lumii umane dar, în grade diferite, şi multor specii din lumea animală.

Definirea conceptului de societate subsumează două categorii de sensuri:

- caracterul de unitate(entitate) pe care îl dobândesc relaţiile sociale relativ hotărnicite(ex., societatea românească, germană, europeană, etc.);

- cristalizări specifice de relaţii între indivizii umani şi instituţii(societate capitalistă, societate rurală ş.a.).

Conceptul de societate, în limbajul comun(joc de societate, om de societate) nu-şi realizează operaţionalitatea analitică decât sub forma altor concepte precum: sistem social, structură socială, comunitate. De regulă se foloseşte termenul de societate pentru a desemna întregul câmp de acţiune umană: sistemul social, organismul comportamental, personalitatea individului, mediul fizic-organic şi sistemul cultural reprezintă principalele subsisteme ale societăţii.

Nucleul unei societăţi este ordinea normativă comportamentală prin care viaţa unei populaţii este organizată în mod colectiv.

Ca ordine, ea conţine valori şi norme atât diferenţiate cât şi particularizate, toate cerând referinţe culturale pentru a fi semnificative şi legitime.

Ca o colectivitate, ea manifestă o concepţie delimitată despre calitatea de membru, care face distincţie între acei indivizi care aparţin şi care nu aparţin de ea.

O problemă importantă ce poate fi pusă în discuţie în acest context este aceea a legitimării ordinii normative a societăţii.

Dincolo de consens şi de întrepătrunderea intereselor, pentru ca ordinea normativă sa fie legitimă, mai există nevoia de un mecanism de constrângere. Prin urmare, toate societăţile au câte un tip de procedee legale, cu ajutorul cărora se poate decide ce este just sau nejust, fără a se recurge la voilenţă şi cu ajutorul căruia părţile considerate că greşesc pot fi constrânse să nu acţioneze asupra interpretărilor, intereselor sau sentimentelor în detrimentul altora.

2. Conceptul de sistem social

Scopul final al oricărui studiu în ştiinţa administraţiei este de a construi un model al sistemului administrativ, pe baza căruia administraţia, ca fundament al unui sistem social să fie înţeleasă ca un proces evolutiv.

Analizând conceptul de sistem social creat într-un stat, vom remarca faptul că acesta este realizat pe mai multe paliere şi anume:

- Palierul intermediar reprezintă aparatul administrativ al statului, excluzând serviciile producătoare de bunuri şi servicii care sunt înglobate în palierul de bază;

- Primul palier reprezintă autorităţile publice de vârf superioare(Parlament, Guvern, Preşedinţie) iar administraţia publică apare ca o structură intermediară între autorităţile politice, pe de o parte şi societatea civil, pe de altă parte, între putere şi cetăţenii ce au calitate de administraţi. Ea asigură, sub autoritatea puterii politice, reglerea activităţilor sociale.

II. Aspecte generale privind organizarea statului

Statul, este privit în doctrina de specialitate dintr-un întreit punct de vedere: al structurii sale, a formei de guvernământ şi al regimului politic.

1. Noţiunea de structură de stat

Statul, a cărui naştere este determinaă de circumstanţe istorice, este înainte de toate o idee, un produs al inteligenţei umane.

Reglementator al luptei politice, el trebuie să-şi asigure o bază omogenă care să-l situeze deasupra intereselor sociale divergente. Statul liberal, statul partidului unic sau statul pluralist au încercat, fiecare în maniera sa, să răspundă acestei exigenţe.

Elementele fundamentale inerente existenţei unui stat sunt: teritoriul, populaţia, puterea politică suverană.

Strucura de stat formează obiect de studiu atât pentru dreptul internaţional, cât şi pentru dreptul constituţional.