Drept Administrativ 2

I. Funcţia şi funcţionarul public administrativ

1. Noţiune. Clasificare

În baza articolului 73 alin. 3 litera j din Constituţia României, Parlamentul a adoptat Legea organică privind statutul funcţionarilor publici, nr. 188/8.12.1999, act normativ ce a fost supus numeroaselor completări şi modificări.

Legea, în forma actuală, este structurată în 10 capitole şi 118 articole, ea propunându-şi să creeze un funcţionar public neutru din punct de vedere politic, capabil să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu într-o structură administrativă compatibilă cu structurile similare din ţările Uniunii Europene.

Din conţinutul său rezultă că legea urmăreşte să reglementeze regimul funcţionarului public de carieră din administraţia publică. Aceasta reiese din coroborarea definiţiei dată de prezenta lege funcţionarului public în articolul 2 alin.2, care consacră că “funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică”, cu definiţia funcţiei publice (art.2 alin.1), ca fiind cea care“ reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome ”.

În art.1 alin.1 din Statutul funcţionarilor publici se arată cadrul general de aplicare a prezentei legi, care “reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale”, excepţie făcând acei funcţionari publici pentru care, prin legi speciale, se reglementează statutul lor juridic şi prevăzuţi, în cadrul prezentei legi, în art. 6 lit. a-e.

Articolele 12, 13 şi 14 precizează şi categoriile de servicii publice ai căror funcţionari sunt supuşi prezentului statut, şi anume:

a) categoria înalţilor funcţionari publici: secretarul general al Guvernului şi secretarul general adjunct al Guvernului, secretarul general şi secretarul general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, prefectul, subprefectul, inspectorul guvernamental;

b) categoria funcţionarilor publici de conducere: director general, director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice asimilate acestora; secretar al unităţii administrativ-teritoriale; director executiv şi director executiv ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora; şef serviciu, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia; şef birou, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia;

c) categoria funcţionarilor publici de execuţie:

- clasa I, persoanele numite în următoarele funcţii publice generale: expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora.

- clasa a II-a, persoanele numite în funcţia publică generală de referent de specialitate, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.

- clasa a III-a, persoanele numite în funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.

Constatăm, aşadar, că Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificări şi completări, are în vedere atât funcţionarii din aparatul administraţiei centrale, cât şi funcţionarii din cadrul administraţiei publice locale şi al celei autonome.

De la aplicarea dispoziţiilor statutului fac excepţie şi unele categorii pe care art. 6 le prevede expres şi anume:

a) personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi deservire, pază, precum şi altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică;

b) personalul salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului;

c) corpul magistraţilor;

d) cadrele didactice;

e) persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică.

Trăsăturile specifice funcţiei publice sunt următoarele:

1) Funcţia publică este o situaţie juridică reglementată legal, în sensul că drepturile şi obligaţiile care formează conţinutul acesteia sunt prestabilite pe cale unilaterală, prin norme juridice, de către organele administraţiei publice.

2) Funcţia publică reprezintă un ansamblu complex de drepturi şi obligaţii conferite titularului ei, care capătă un adevărat statut propriu şi participă la realizarea competenţei organului administraţiei publice din care face parte.

3) Funcţia publică are un caracter propriu, în sensul că aparţine numai celui anume învestit în cadrul unui organ al administraţiei publice.

4) Funcţia publică are un caracter continuu, în sensul că existenţa drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul său durează atât timp cât durează competenţa organului administraţiei publice pe care funcţionarul public o realizează, fără intermitenţe.

5) Funcţia publică are un caracter obligatoriu, în sensul că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care formează conţinutul său nu reprezintă o facultate sau o posibilitate la aprecierea titularului funcţiei, care este obligat să intervbină, din oficiu sau la cerere, potrivit competenţei sale.

6) Drepturile şi obligaţiile care formează conţinutul funcţiei publice sunt exercitate în regim de putere publică.

7) Funcţiile publice sunt ocupate de personalul de specialitate, anume de către funcţionarii publici.

Clasificarea funcţiilor publice se face după următoarele criterii

1) După întinderea competenţelor acordate, funcţiile publice se împart în:

• Funcţii publice generale, care au un caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale;

• Funcţii publice specifice, care au un caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, stabilite în vederea realizării competenţelor specifice;

2) După nivelul studiilor absolvite, funcţiile publice se împart în 3 clase :

• Funcţii publice din clasa I, care pot fi ocupate numai de persoanele care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă

• Funcţii publice din clasa II, care pot fi ocupate numai de persoanele care au absolvit, cu diplomă, studii superioare de scurtă durată

• Funcţii publice din clasa III, care pot fi ocupate de persoanele care au absolvit studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.