Drept Administrativ

Constantele modelului democratic de administratie publica sunt acele principii generale care se gasesc atât in modelul liberal cat si in modelul weberian de administratie publica:

- Subordonarea economicului fata de administratie si a administratiei fata de politic

- Separarea sau descentralizarea structurilor administrative

1. Principiul descentralizarii-izvoare si notiuni generale.

Descentralizarea trebuie sa atinga doua tinte:

- Pe de-o parte, descentralizarea administrativ-teritoriala (decizie administrativa independenta in teritoriu fata de centru)

- Pe de alta parte, descentralizarea serviciilor publice, recunoscute fiind de lege ca fiind autonome (a se întelege prin autonomie, cumulativ îndeplinirea a doua conditii: patrimoniu si conducere proprie).

Descentralizarea înseamna recunoasterea interesului local distinct de cel national, localitatile dispunând de structuri organizatorice, functionale si de un patrimoniu propriu. Întrebarea care se lanseaza la aceasta definitie a descentralizarii este daca nu se diminueaza concentrarea puterii executive prin promovarea intereselor locale. Raspunsul este categoric: nu.

Autoritatea publica centrala îsi realizeaza sarcinile prin agentii proprii, organizati pe principii teritoriale. Fundamentele descentralizarii sunt asadar doua: unul politic si unul administrativ.

Cu totii suntem de acord, ca, cel putin deocamdata, principiul descentralizarii se afla Ia granita dintre speranta politica si ideal.

Astazi, aceasta administratie constituie un sistem blocat, a carui schimbare nu poate opera decât prin crize brutale, care zguduie ansamblul organizatiei. Exista totusi un alt mod de schimbare posibila , care ar permite evitarea blocajelor si crizelor. El ar consta intr-o transformare profunda a sistemului in sensul unei mai mari descentralizari. Centralizarea este factorul fundamental al acestui blocaj, dar nu centralizarea in sensul obisnuit de concentrare a puterii in folosul unui agent administrativ aflat in vârful piramidei (cu toate ca si acest aspect este unul demn de retinut).

Exista o ruptura intre cei care decid si cei care sunt chemati sa realizeze decizia administrativa. Cei care decid nu au cunostintele si informatii necesare, iar cei care au asemenea cunostinte nu au putere de decizie, astfel ca datorita distributiei competentelor, cei care decid sunt straini de problemele administratiei si astfel îsi face loc arbitrarul.

Nimeni nu se îndoieste ca este vorba deocamdata de un ideal fie si numai daca constatam diversitatea interpretarilor care pot fi date când se trece de Ia principii Ia solutii concrete, ceea ce ne face sa credem ca descentralizarea nu este decât o imagine, destul de imprecisa pe care ne-o propun structurile administrative viitoare, care sa le permita sa reziste mai bine la socuri sau sa depaseasca problemele întâlnite de actuala administratie relativ centralizata. Descentralizarea astfel conceputa nu este doar o tehnica administrativa, ci si o speranta politica.

Fundamentul politic al descentralizarii este dat de expresia democratiei aplicata administratiei prin descentralizare: cetatenii participa la conducerea treburilor publice locale prin intermediul organelor locale alese de ei (principiu conform Chartei Europene de autonomie locala).