Drept Administrativ

Introducere

Privire istorica privind evolutia administratiei publice în România

1. Administratia publica pâna la Regulamentul Organic (1831-1832).

Istoria de început - ca de altfel si peste timp - este strâns legata de viata, moravurile, legile si dreptul poporului român asupra destinelor sale.

Existenta si evolutia societatii omenesti nu poate fi conceputa fara asigurarea linistii si ordinii publice, fara recunoasterea si respectarea personalitatii umane, atribute fundamentale ale oricarei comunitati omenesti.

Daca avem în vedere, sensul strict etimologic al termenului de "administratie", trebuie sa admitem ca, o anume administratie a existat si în comuna primitiva, la nivelul gintii, tribului si apoi al uniunilor de triburi. Este greu sa "delimitam", prin prisma notiunilor contemporane, realitatile societatii prestatale, dar nici un cercetator nu se îndoieste ca, în acea organizare s-au gasit germenii pentru activitatea politica, legislativa, judecatoreasca si administrativa. Juridic si social, organele carora le era încredintata pastrarea ordinii publice, îndeosebi, conducatorii obstii, aveau menirea sa orânduiasca viata comunitatii, sa-i asigure traiul cotidian, ordinea si linistea necesare.

De aici, nu trebuie înteles ca, în orânduirea gentilica - tribala a existat o administratie sub forma unui aparat specializat, ca în orânduirile social-istorice, ulterioare.

Catre sfârsitul orânduirii comunei primitive, mijloacele de munca se îmbunatatesc si se perfectioneaza, conducând la transformarea produselor în marfuri, la aparitia schimbului, a banilor si a proprietatii private, elemente care au facut posibila afirmarea unor noi realitati economice si sociale.

Pe fondul acestor prefaceri si în scopul solutionarii noilor imperative ale progresului uman, apare cea mai complexa suprastructura din istoria societatii, anume statul.

În vederea conservarii unitatii si integritatii statale, au fost create institutii specializate, armata, iar pentru asigurarea linistii si ordinii fara de care nici o societate nu se poate mentine si dezvolta, sunt înfiintate, politia, justitia si închisorile.

Se poate cu usurinta intui ca, în întreg mileniul întâi de dupa retragerea romana de pe pamânturile Daciei, serviciile administrative au fost asigurate de obstea valida, obicei transmis peste veacuri pâna azi.

În secolele XVII-XVIII, Principatele Românesti, Moldova si Muntenia, nu aveau o administratie propriu-zisa, asemanatoare celei moderne. Ordinea publica, siguranta persoanelor si a bunurilor erau încredintate capilor ostirii. În Moldova, capul politiei era Hatmanul, iar în Muntenia, marele Spatar. Ei aveau în subordine pe ispravnici si pârcalabi, pe privighetorii ocoalelor, capitanii de oras si de frontiera, polcovnicii de potera, precum si pe seimeni, zapcii si strajeri.

2. Administratia publica pâna la Unirea Principatelor Române.

Regulamentul Organic a fost pus în aplicare în Muntenia în iulie 1830 si în Moldova, la 4 ianuarie 1832. Este prima lege care organizeaza administrativ cele doua principate. În Regulamentul Organic gasim geneza guvernului si a ministerelor. Guvernul era numit sfatul administrativ, compus din marele vornic, marele vistier si secretarul sfatului. presedintia Domnului care convoca sfatul administrativ ordinar.

Separarea administratiei de justitie prin crearea de judecatorii si de instante judecatoresti si interzicerea organelor administrative de a judeca, a fost concretizata în Regulamentul Organic.

În cadrul organizarii administrative a celor doua principate a fost înfiintata politia în orase si judete.

3. Administratia publica de la Unirea Principatelor pâna în perioada regimurilor autoritare

Administratia publica centrala este reprezentata de Guvern. Guvernul propriu-zis apare ca o creatie a Unirii Principatelor în urma Statutului dezvoltator al Conventiei de la Paris din 1858 care foloseste termenul de Guvern si pe acela de prim-ministru, functie în care pentru prima data a fost numit Mihail Kogalniceanu.

În conformitate cu Constitutia din 1866, considerata de drept prima Constitutie a statului român, puterea executiva apartine domnului, care o exercita prin Guvern, cu ajutorul membrilor acestuia, care erau ministri.

Administratia locala a fost reorganizata, prin Legea Comunala din 1 aprilie 1864 si Legea privind înfiintarea consiliilor judetene din 2 aprilie 1864.

În aceasta perioada istorica, legea lui Vasile Lascar din 19 decembrie 1902, unifica politia administrativa si comunala. Este prima lege organica a politiei care înalta edificiul politiei generale a statului pe o temelie unitara, conceputa pe realitati românesti si dupa principii stiintifice moderne.

Potrivit Constitutiei din 1923, socotita a fi cea mai democratica din Europa acelor ani, guvernul exercita puterea executiva în numele regelui, iar atunci când se întruneau, alcatuia Consiliul de Ministri, care era prezidat de acela care era însarcinat de rege cu formarea guvernului.

4. Administratia publica în regimurile politice totalitare.

A. Dictatura regala.

În 10-11 februarie 1938, se instaureaza în România, un regim autoritar prin proclamarea dictaturii regale. Din punct de vedere al dezvoltarii dreptului, aceasta perioada se distinge printr-o intensa activitate de codificare si prin introducerea în dreptul nostru a unor principii si institutii noi, legate de instaurarea regimului de autoritate. Caracteristica esentiala a noului regim instaurat este restrângerea drepturilor si libertatilor democratice, renuntarea la unele principii clasice ale democratiei burgheze.

În primul rând, intra în vigoare o noua Constitutie, la 27 februarie 1938, care reprezinta un pas înapoi în ce priveste viata democratica în România.

B. Dictatura militara.

La 8 septembrie 1940, prin decretul Regal nr.3052, a fost suspendata Constitutia din 1938, se dizolva Parlamentul si guvernarea tarii se realizeaza fara existenta unei constitutii. La baza noului regim constitutional se gasesc decrete-legi din septembrie 1940.

C. Dictatura comunista.

Dupa 23 august 1944, dreptul a contribuit la desfasurarea proceselor postbelice asa cum au fost impuse de puterea sovietica si aduse la îndeplinire de noile autoritati. Din punct de vedere al izvoarelor, dreptul acestei etape a avut ca trasatura fundamentala abrogarea legislatiei din perioada dictaturii militare.

Dupa alegerile din noiembrie 1946 si abolirea monarhiei de la 30 decembrie 1947, a fost adoptata Constitutia din 13 aprilie 1948, care prevedea ca, guvernul este organul suprem executiv si administrativ, fiind compus din: primul ministru, vicepresedinti si ministri. Termenul de "Guvern" era echivalent cu acela de "Consiliu de Ministri", iar termenul de "Presedinte al Consiliului de Ministri" cu acela de "Prim-ministru".

Guvernul era abilitat sa organizeze si sa conduca administratia statului, coordona activitatea ministerelor, dirija si planifica economia nationala, precum si finantele publice, organiza armata si stabilea institutiile ordinii si linistii publice.