Drept Administrativ

Imagine preview
(7/10 din 17 voturi)

Acest curs prezinta Drept Administrativ.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 43 de pagini .

Profesor: Cergan Costica

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Extras din document

1. SEPARATIA PUTERILOR ÎN STAT. Sistemele de drept contemporane consacra, în marea lor majoritate, separatia puterilor în stat, înteleasa ca delimitarea, în cadrul activitatii statale, a functiilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Functia legislativa este îndeplinita de Parlament, si consta în adoptarea legilor. Functia executiva are ca obiect organizarea aplicarii si aplicarea în concret a legilor si asigurarea bunei functionari a serviciilor publice, iar functia judecatoreasca are ca obiect solutionarea conflictelor ce se nasc în societate în legatura cu activitatea de aplicare a legilor.

2. Notiunea de ADMINISTRATIE PUBLICA are doua sensuri: a) Ansamblul autoritatilor sau organelor administrative care aplica legea, si b) Activitatea de aplicare a legii, în regim de putere publica, în vederea satisfacerii intereselor generale ale societatii.

3. SERVICIUL PUBLIC este o activitate organizata sau autorizata de o autoritate a administratiei publice, pentru a satisface nevoi sociale de interes public. Într-un sens, serviciul public desemneaza organul administrativ însarcinat cu realizarea unei activitati de interes general, iar în altul se refera la activitatea de interes general desfasurata de acel organ administrativ. Prin urmare, spre exemplu, prin serviciul public de “politie” întelegem atât politia ca institutie, cât si activitatea de asigurare a ordinii si linistii publice, prevenirea si urmarirea infractiunilor.

4. DREPTUL ADMINISTRATIV cuprinde normele juridice ce reglementeaza organizarea si functionarea administratiei publice, pe baza si în executarea legii. Izvoarele dreptului administrativ sunt Constitutia, legile organice si ordinare, decretele prezidentiale, actele administrative emise de Guvern si de alte autoritati centrale, actele administrative ale autoritatilor locale, conventiile internationale ratificate de statul român.

5. RAPORTUL JURIDIC ADMINISTRATIV este acel raport social, stabilit între doua autoritati administrative sau între o autoritate administrativa si persoane fizice sau juridice, care confera drepturi si impune obligatii subiectelor între care se naste, si este reglementat de normele dreptului administrativ. Raporturi juridice administrative se pot naste din acte administrative individuale, acte administrative normative, fapte materiale juridice, si exceptional pe baza legii.

6. PRINCIPIILE DE BAZA APLICABILE DREPTULUI ADMINISTRATIV sunt: a) principiul legalitatii, conform caruia activitatea autoritatilor administrative trebuie sa se desfasoare pe baza legii si în conformitate cu legea, urmarindu-se organizarea executarii si executarea în concret a acesteia. În principiu, actele administrative nu pot contraveni sau modifica o lege, deoarece au o forta juridica inferioara acesteia. Exceptia o constituie ordonantele de urgenta ale Guvernului, care, desi sunt acte administrative, pot modifica o lege. b) în dreptul administrativ, interesul public primeaza în fata interesului privat. Explicatia sta în faptul ca interesele statului sunt interesele colectivitatii, deci trebuie sa aiba întâietate fata de cele ale individului.

Principii generale de organizare administrativa

1. CENTRALIZAREA ADMINISTRATIVA plaseaza în mâinile puterii centrale conducerea tuturor problemelor administrative. Într-un regim în care se aplica acest sistem de organizare administrativa, unitatile administrativ-teritoriale nu au personalitate juridica si ramân în stricta dependenta fata de puterea centrala, marginindu-se sa-i execute instructiunile. Sistemului centralizarii îi este specific controlul ierarhic, exercitat asupra activitatilor inferiorilor. Controlul ierarhic: a) da dreptul superiorului ierarhic de a anula, abroga, revoca, si chiar uneori de a modifica actele inferiorului; b) poate fi exercitat oricând, fie din oficiu, fie la cerere (“recurs ierarhic”); c) nu trebuie prevazut expres de lege, ci decurge din organizarea centralizata; d) priveste întreaga activitate a inferiorului – acte, fapte, operatiuni materiale; e) vizeaza atât legalitatea cât si oportunitatea actelor administrative. Exemplu de centralizare: subordonarea unor institutii centrale fata de un minister (Agentia Nationala a Functionarilor Publici este subordonata Ministerului Administratiei Publice).

2. DECONCENTRAREA ADMINISTRATIVA este o varianta a centralizarii, caracterizata prin faptul ca reprezentantii locali ai puterii centrale capata unele drepturi de decizie proprii; în realitate, tot statul decide, însa nu de la nivelul autoritatii centrale, ci direct în unitatile administrativ-teritoriale. Organele centrale exercita controlul ierarhic asupra celor teritoriale. În România sunt deconcentrate serviciile exterioare ale ministerelor în teritoriu: Directii generale, inspectorate, agentii, etc.

3. DESCENTRALIZAREA ADMINISTRATIVA teritoriala implica dreptul unei colectivitati locale, înglobata într-o colectivitate mai vasta, care are dreptul de a se administra prin propriile mijloace. Descentralizarea poate fi si pe servicii, prin scoaterea unui serviciu public din competenta organelor centrale si organizarea lui autonoma, atribuirea de organe proprii si a unui patrimoniu distinct de autoritatea din care a fost desprins. Organele descentralizate se bucura de autonomie în gestionarea afacerilor locale, însa nu sunt independente. Asupra lor se exercita un control statal, numit tutela administrativa. Tutela administrativa se exercita, spre deosebire de controlul ierarhic, doar în cazurile prevazute expres de lege, numai de organele indicate expres de lege, si priveste doar legalitatea actelor administrative, nu si oportunitatea acestora. În România, tutela administrativa este jurisdictionalizata, adica este redusa doar la dreptul organului de control (prefectul) de a sesiza instanta de contencios administrativ.

Recent, prin Legea-cadru a descentralizarii nr.339/2004, au fost introduse principiile fundamentale si regulile generale, precum si cadrul institutional pentru desfasurarea procesului de descentralizare administrativa si financiara în România.

În intelesul acestei reglementari, prin descentralizare se întelege “procesul transferului de autoritate si responsabilitate administrativa si financiara de la nivel central la nivel local”.

Principiile pe baza carora se desfasoara procesul de descentralizare în Romania sunt: a) principiul subsidiaritatii; b) egalitatea cetatenilor în fata autoritatilor administratiei publice locale; c) garantarea calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor de catre autoritatile administratiei publice, independent de locul de rezidenta al acestora; d) stimularea competitiei ca mijloc de crestere a eficientei serviciilor publice; e) exercitarea competentelor de catre autoritatile administratiei publice locale situate pe nivelul administrativ cel mai apropiat de cetatean; f) asigurarea unui echilibru între descentralizarea administrativa si descentralizarea financiara la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale; g) transparenta actului decizional bazat pe accesul cetatenilor la informatia publica si participarea acestora la luarea deciziei; h) asigurarea descentralizarii financiare bazate pe reguli transparente cu privire la calculul resurselor financiare alocate unitatilor administrativ-teritoriale.

Unitatile administrativ-teritoriale se administreaza în mod autonom de catre consiliile locale, consiliile judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, care dispun de autoritate deliberativa, si de catre presedintii consiliilor judetene si primari, care dispun de autoritate executiva pentru exercitarea competentelor lor. Autoritatile administratiei publice locale beneficiaza de dreptul la experiment, în exercitarea caruia pot organiza, pe durata determinata, centre-pilot pentru implementarea deciziilor cu privire la descentralizarea anumitor competente de la nivel central la nivel local, înainte de generalizarea acestora la nivel national prin legea descentralizarii privind responsabilitatile locale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Administrativ.doc