Drept Administrativ

CURS I

1. CARACTERISTICI GENERALE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE

1.1. Conceptul de administratie publica

Administratia publica s-a dezvoltat ca o anexa a puterii executive, pe masura extinderii sarcinilor pe care guvernarea si le-a asumat sau a celor care i-au fost impuse într-un fel sau altul de catre societate.

Categoria de administratiei publica are valoare fundamentala pentru dreptul administrativ, normele acestei ramuri de drept fiind cele care reglementeaza principalele relatii sociale din sfera administratiei publice.

Conceptul de administratie publica are mai multe acceptiuni. În limbajul curent, a administra înseamna a conduce, a organiza, a dirija activitati publice si particulare.

În orice compartiment al vietii sociale, procesul complex al administrarii–administratia–consta într-o activitate rationala si eficienta de utilizare a resurselor umane, materiale si financiare, în scopul obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Doctrina considera ca în continutul complex al administratiei se cuprind imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla.

Perfectionarea structurii si activitatii administratiei sunt posibile prin aplicarea principiilor si criteriilor stiintei administratiei, care cerceteaza întregul continut al administratiei, în scopul optimizarii, utilizând investigatii sociologice si alte forme moderne de cunoastere.

Pentru întelegerea complexitatii fenomenului cercetat. stiinta administratiei nu se margineste numai la studierea aspectelor juridice ale administratiei, ci examineaza interferentele subsistemului administratiei cu mediul social, politic, juridic, cu componentele sistemului global.

Notiunea de administratie este mai larga decât aceea de administratie publica, ea cuprinzând si administratia particulara.

Ca orice activitate umana, atât administratia publica, cât si administratia particulara urmaresc un scop, utilizând anumite mijloace. Dar, sub raportul finalitatii si al resurselor folosite, exista diferente esentiale între ele..

Spre deosebire de administratia privata, administratia publica urmareste satisfacerea interesului public, a utilitatii publice, în mod dezinteresat, inclusiv prin realizarea de servicii publice. Mobilul activitatii administratiei publice este satisfacerea, în mod regulat si continuu, a unor cerinte esentiale, comune întregii colectivitatii umane, care exced prin amploarea lor, sunt nerentabile si nimeni nu s-ar oferii sa le asigure.

Notiunea de administratie publica este susceptibila a capata doua sensuri unul material si unul formal.

În sens material, prin administratie publica întelegem acea activitate care consta în principal în organizarea si asigurarea executarii, dar si în executarea nemijlocita a prevederilor Constitutiei, ale tuturor actelor normative si ale celorlalte acte juridice emise de autoritatile statului de drept, activitate realizata de catre autoritatile administratiei publice prin actiuni cu caracter de dispozitie sau actiuni cu caracter de prestatie.

Prin activitatile executive cu caracter de dispozitie se organizeaza executarea legii, stabilindu-se reguli de conduita pentru terti. Aceste activitati se realizeaza prin acte juridice, operatiuni administrative, fapte materiale înfaptuite de titularii functiilor publice din sistemul organelor administratiei publice.

Administratia publica în sens material nu se poate reduce la activitati executive de dispozitie, de prescriptie, ci ea consta si în diferite prestatii realizate pe baza si în executarea legii, pentru satisfacerea interesului general, prin asigurarea de servicii publice.

În sens formal, administratia publica poate fi înteleasa ca un sistem de organe, de institutii, cuprinzând diverse structuri administrative care realizeaza activitatea de organizare a executarii si de executare în concret a legii. Sub acest aspect formal vom descifra deci, cele doua elemente componente esentiale si indispensabile ale administratiei publice si anume elementul structural–organic si elementul functional.

În general, activitatea administrativa este compusa din doua activitati deosebite: activitatea executiva si activitatea de dispozitie.

Activitatea executiva, consta în aplicarea directa a legilor la cazuri concrete, iar forma juridica a realizarii ei ar fi actul administrativ normativ.

Activitatea de dispozitie, reprezinta dreptul organului executiv de a lua masuri în legatura cu activitatea administrativa, iar forma juridica a realizarii ei ar fi actul administrativ individual.

Continutul activitatii executive este stabilit în functie de rolul si pozitia diferitelor organe în sistemul administratiei de stat. Astfel, organele executive situate pe treapta inferioara a sistemului si care nu au alte organe în subordine realizeaza activitatea executiva prin aplicarea concreta a legilor la cazuri concrete. Autoritatile administratiei situate pe o treapta superioara au, în afara de aplicarea legilor la cazuri concrete, si dreptul de a da îndrumari obligatorii sau dispozitii organelor si institutiilor subordonate, sau altfel spus, au dreptul de a emite acte administrative cu caracter normativ.

Spre deosebire de administratia statului totalitar, unde aceasta este întotdeauna la dispozitia exclusiva a puterii unice, fiind organizata centralizat si unitar la nivelul întregii colectivitati nationale si, pe cale de consecinta, constituie întotdeauna o „administratie de stat” în conditiile statului de drept, în care separatia puterilor, descentralizarea serviciilor administrative si autonomia administrativa constituie coordonate fundamentale, structurile organizatorice si functionale ale administratiei sunt amenajate atât la nivelul statului, deci al colectivitatii nationale, situatie în care avem administratia publica centrala sau teritoriala de stat, cât si la nivelul colectivitatilor locale, unde este organizata si functioneaza administratia publica locala.

În consecinta, putem concluziona ca la acest moment, în România, administratia publica nu mai este în totalitate de stat, ea cuprinzând administratia de stat, precum si administratia publica locala ca administratie a colectivitatilor locale.

Administratia publica are ca obiect realizarea valorilor politice, care exprima interesele generale ale societatii, interese care sunt formulate prin diferite reglementari elaborate de puterea legiuitoare sau de administratia însasi, ca norme subsidiare legii.