Drept Administrativ

1.1. Noţiunea şi obiectul Dreptului administrativ

Dreptul administrativ este o ramură a sistemului unitar al dreptului român. Dreptul român se constituie din ansamblul regulilor de conduită instituite sau sancţionate de stat, reguli ce reflectă voinţa poporului exprimată prin intermediul puterii legislative, reguli a căror respectare şi aplicare obligatorie se asigură prin conştiinţa juridică a cetăţenilor iar, la nevoie, cu ajutorul forţei coercitive a statului.

Dreptul administrativ reprezintă ramura dreptului public care cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraţiei publice pe baza şi în executarea legii .

Ca ramură distinctă de drept public, dreptul administrativ reglementează o grupare specifică de raporturi sociale, care se constituie în obiectul său.

Obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, realizată, deci, în principal, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale.

Aşadar, trebuie observat, în primul rând, că obiectul dreptului administrativ nu îl formează toate raporturile sociale în care sunt implicate autorităţile administraţiei publice prin diferite fapte juridice, ci numai acelea în care autorităţile administraţiei publice înfăptuiesc puterea executivă, fiind purtătoare a autorităţii publice.

1.2. Normele de drept administrativ

Normele de drept administrativ fac parte din acea categorie de norme juridice care reglementează, ordonând şi organizând, raporturile sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare .

Normele de drept administrativ pot fi emise atât de către Parlament, ca autoritate publică ce deţine puterea legislativă, cât şi de Preşedintele Republicii, Guvern şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale.

Nu trebuie să se confunde noţiunea de normă de drept administrativ - care se poate găsi atât într-un act juridic normativ emis de Parlament ca autoritate publică ce deţine puterea legislativă, cât şi într-un act juridic normativ emis de o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale ce ţin de puterea executivă - cu noţiunea de act administrativ cu caracter normativ, care este un act juridic ce cuprinde norme de conduită şi care este emis numai de către o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale.

Normele de drept administrativ se pot referi la activitatea administrativă a statului sau a colectivităţilor locale :

-Norme care reglementează organizarea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale şi care compun cadrul normativ al înfiinţării, stabilirii structurilor organizatorice şi desfiinţării acestora;

-Norme care reglementează funcţionarea autorităţilor administraţiei publice şi care compun, pe de o parte, cadrul normativ al competenţelor, precum şi procedurile de realizare a acestora iar, pe de altă parte, unele norme privind răspunderea atât a autorităţilor administraţiei publice, cât şi a funcţionarilor;

-Norme care reglementează relaţiile autorităţilor administraţiei publice cu persoane fizice şi organisme non-guvernamentale, mai exact drepturile şi obligaţiile cetăţenilor şi a organismelor non-guvernamentale în raporturile lor de drept administrativ cu autorităţile administraţiei publice.

-Norme referitoare la Statutul funcţionarului public

-Norme care reglementează instituţia contenciosului administrativ

-Norme care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţilor administraţiei publice, precum şi răspunderea administrativă (contravenţională) a persoanelor fizice şi juridice

Prof. A. Iorgovan considera ca fiind un criteriu necesar de luat în seamă în clasificarea normelor juridice ale dreptului administra¬tiv şi criteriul funcţiei acestei ramuri de drept, care se realizează prin norma respectivă. Astfel, autorul citat distinge:

-norme organice;

-norme de structurare în sistem a altor categorii de norme ju¬ridice;

-norme de garantare a aplicaţiei altor categorii de norme ju¬ridice;

-norme de apărare a valorilor sociale cu caracter generic (dar neesenţiale) pentru societate — normele contravenţionale;

-norme de contencios administrativ.

1.3. Izvoarele dreptului administrativ

Noţiunea de izvor de drept are două înţelesuri.

În sens material, prin izvor de drept se înţeleg condiţiile materiale de existenţă care determină voinţa membrilor societăţii, exprimată în normele juridice, iar în al doilea sens, se înţelege forma specifică de exprimare a normelor juridice.

Acest al doilea sens, tehnic-juridic, al expresiei izvor de drept, este cel pe care îl avem în vedere în cele ce urmează şi care mai este exprimat în formula "izvor formal de drept".

În concluzie, izvorul de drept administrativ poate fi definit ca forma specifică de exprimare a normelor de drept administrativ.

În afara normelor juridice care au ca izvor acte ce provin de la puterea legiuitoare, există deci şi izvoare ale dreptului administrativ care provin de la autorităţi ale administraţiei publice şi aceasta constituie o particularitate a dreptului administrativ.

În cadrul sistemului, ierarhia izvoarelor dreptului administrativ priveşte raportul dintre diferitele acte normative şi are la bază supremaţia legii:

-Constituţia este cel mai important izvor al dreptului administrativ nu prin aspectul cantitativ al normelor dreptului administrativ pe care le cuprinde, în raport de alte izvoare de drept, ci prin forţa juridică superioară a normelor de drept administrativ de ordin constituţional: norme privind organizarea şi funcţionarea celor mai importante autorităţi ale administraţiei publice, norme privind drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor a căror realizare este o sarcină a autorităţilor administrative, precum şi norme referitoare la raporturile autorităţilor administrative cu celelalte autorităţi, instituţii etc.

-legile constituţionale (de revizuire a Constituţiei)

-legile organice care conţin norme de drept administrativ referitoare la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice (ca de exemplu: Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale; Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ etc.)