Drept Administrativ II

Principala forma de activitate a autoritatilor administratiei publice se concretizeaza in adoptarea de acte administrative producatoare de efecte juridice. Spre deosebire de alte institutii fundamentale ale dreptului administrativ, teoria generala a actului administrativ a cunoscut cele mai putine modificari fata de analiza specifica doctrinei postbelice.

Ca urmare a adoptarii unor acte normative favorabile cetatenilor (Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, Legea 544/2001 privind accesul la informatiile de interes public, O.G. 27/2002 privind solutionarea petitiilor, O.U.G. 27/2003 privind autorizarea tacita), teoria actului administrativ poate fi regandita.

Activitatea autoritatilor administratiei publice se caracterizeaza prin:

o acte juridice producatoare de efecte juridice

o acte cu caracter exclusiv politic (declaratiile prim-ministrului, mesajele presedintelui)

o fapte materiale juridice

o operatiuni administrative

Producerea de efecte juridice consta in nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, iar in cadrul formelor concrete de realizarea a activitatii executive, locul central il ocupa actele administrative. In ceea ce priveste sintagma contract administrativ, aceasta preia trasaturi definitorii ale actului administrativ, pe de-o parte si ale actului civil pe de alta parte fara a se identifica cu vreunul dintre acestea.

Dreptul administrativ este interesat de studiul actelor administrative unilaterale, dar si al contractelor administrative asimilate actelor administrative.

Sub aspect terminologic, notiunea de act provine de la lat. actum = a face, a actiona. In doctrina se utilizeaza atat notiunea de act administrativ punandu-se accentul pe activitatea propriu-zisa, cat si notiunea de act de drept administrativ (regim juridic aplicabil).

In perioada interbelica, se facea distinctie intre acte administrative propriu-zise, acte administrative cu caracter jurisdictional si acte administrative cu caracter pregatitor. Un alt autor distingea intre actele puterii executive in raporturile cu Parlamentul si actele puterii executive in raporturile cu cetatenii. Cea din urma categorie, la randul ei, se delimita intre acte de autoritate si acte de gestiune.

Actele de autoritate reprezinta manifestarile de vointa ale autoritatilor administrative competente prin care se creeaza situatii juridice noi, supuse regimului de drept public.

Actele de gestiune sunt manifestari de vointa ale autoritatilor administrative competente prin care se urmareste crearea situatiilor juridice cu caracter patrimonial supuse regimului de drept comun.

In ceea ce priveste regimul actelor administrative, doctrina a identificat doua forme: o forma tipica, caz in care litigiul este solutionat de instanta de contencios administrativ sau in care litigiul se solutioneaza in baza unor reglementari speciale si o forma atipica care, din considerente politice sau

din cauza existentei unor circumstante exceptionale, nu permite atacarea lor la instantele judecatoresti. Exceptie art.5 (3) Legea contenciosului administrativ => actele pot fi atacate pentru exces de putere.

Definitia si trasaturile actului administrativ

In sens restrans, actul adiministrativ reprezinta forma juridica principala de activitate a autoritatilor administratiei publice si in secundar a altor autoritati publice, ce consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de dorinta facuta in scopul de a produce efecte juridice in realizarea puterii publice aflata in principiu sub controlul instantelor judecatoresti.

In sens larg, actul administrtiv reprezinta manifestare unilaterala de vointa sau un acord de vointa apartinand in principal a unei autoritati a administratiei publice in care o parte este intotdeauna o autoritate publica ce urmareste sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga un raport juridic, sa satisfaca un interes general, sa presteze un serviciu public, sa efectueze o lucrare publica sau sa puna in valoare un bun public.

In doctrina administrativa nu exista unanimitate de opinii in ceea ce priveste numarul, denumirea si continutul actelor administrative, dar toti autorii le califica ca fiind acte juridice, manifestari unilaterale de vointa si ca fiind emise intr-un regim de putere publica.