Drept Administrativ

CURS 1

Recapitulare: Ce este actul adm?

Anulare, nulitate, inexistenta actelor administrative?

Consideratii introductive privind Administratia Publică

Puterea de stat si puterea de a administra

Notiunii de putere i se atribuie sensul de forta organizata apartinand unui individ/grup concretizata in capacitatea de a defini si infaptui interesele generale ale grupului, impunand tuturor membrilor acestora vointa sa iar la nevoie utilizand legitim forta de constrangere sau de represiune. In literatura de specialitate, puterea a fost caracterizata ca posibilitatea de comanda globala exercitata in cadrul colectivitatii in scopul de a o organiza, de a o mentine si de a o apara. Unii autori considera ca puterea este o forta nascuta din constiinta sociala destinata sa conduca grupul social. D.p.d.v institutional, puterea se obiectiveaza in diverse organisme carora le sunt transferate atributii sau functii de putere. Puterea astfel institutionalizata apare sub forma puterii de stat.

Puterea se raporteaza in mod necessar la un titular careia ii sunt recunoscute anumite prerogative. Daca statul exercita o putere delegata circumscrisa infaptuirii unor obiective sociale de interes general, titularul puterii globale este natiunea care detine in mod originar puterea politica(suveranitatea). Natiunea este titularul absolut al puterii politice, pe cand statul (autoritatile/puterile publice) reprezinta titularul exercitiului puterii de stat incredintate in mod legitim de catre popor.

Intre popor si stat se stabilesc anumite raporturi/relatii pe baza carora ciclul putere politica(originara)-putere de stat (put derivata) se reia la nesfarsit in conditiile respectarii principiilor democratice.

Pentru administrarea “treburilor publice”, statul dispune de puterea(dreptul) de comanda, dar si de a intrebuinta constrangerea. Puterea de comanda poate fi inteleasa si ca putere de a admnistra, fara insă a se reduce la aceasta.

CURS 2

16.10.2007

PRESEDINTELE ROMANIEI

A. STATUTUL CONSTITUTIONAL AL PRESEDINTELUI

Actuala Constitutie a Romaniei consacra un executiv dualist in care unul dintre sefi este presedintele, iar celalalt este Guvernul. Articolul 80 intitulat “Rolul Presedintelui“ stabileste urmatoarele dimensiuni ale statutului constitutional a sefului de stat :

a) este unul dintre cei doi sefi ai executivului alaturi de Guvern.

b) este reprezentantul statului roman pe plan intern si extern

c) este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii

d) rolul de a veghea la respectarea Constitutiei

e) functia de mediere intre puterile statului si intre stat si societate

B. ATRIBUTIILE PRESEDINTELUI ROMANIEI.

In literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare a atributiilor presedintelui.Unii autori le clasifica in functie de regimul lor juridic identificand atributii pt exercitarea carora presedintele coopereaza cu alte autoritati publice si atributii pt care presedintele nu solicita concursul altor autoritati publice.

Vom clasifica atributiile sefului de stat astfel:

I) In functie de sb de drept fata de care sau cu implicarea carora se exercita identificam urmatoarele categorii de atributii:

1) Atributii realizate in raport cu Parlamentul

- promulgarea legii; potrivit art 77 din Constitutie, Presedintele, dispune si publicarea legii in Monitorul Oficial. Termenul pus la dispozitia presedintelui de a promulga legea este de 20 de zile de la primirea acesteia spre promulgare. Prin exceptie, termenul se reduce la 10 zile atunci cand presedintele inainte de promulgarea legii urmareste sa infranga acest termen opunandu-se promulgarii.

Modalitatile prin care presedintele se opune promulgarii legii sunt:

- prin exercitarea dreptului de a sesiza Curtea Constitutionala atunci cand apreciaza ca legea prezinta aspecte de neconstitutionalitate.

- prin trimiterea legii spre reexaminare Parlamentului atunci cand apreciaza ca legea prezinta aspecte de neoportunitate politica.

Precizam ca Presedintele poate cere o singura data reexaminarea legii de catre Parlament. Dupa scurgerea termenelor precizate mai sus intervina caracterul obligatoriu al promulgarii.

2) Adresarea de mesaje Parlamentului

Sediul materiei este art 88 din Constitutie care recunoaste dreptul de a adresa mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii.

Art 98 aliniatul 2 interzice presedintelui interimar sa exercite mai multe atributii printre care si aceea de a adresa mesaje parlamentului

D.p.d.v al semnificatiei sale, mesajul reprezinta un mijloc de legatura intra doua autoritati publice: unul din sefii executivului si organul reprezentativ suprem al poporului roman.

D.p.d.v al continutului sau sfera problemelor discutate cu ocazia mesajului este lasata la deplina latitudine a presedintelui.

D.p.d.v. al regimului juridic mesajul, reprezinta un act juridic exclusiv si unilateral al presedintelui care nu imbraca forma unui decret si care intra in categoria “Actelor publice ale sefului de stat”.

D.p.d.v. al efectelor juridice mesajul nu atrage efectele juridice ale unui decret , singura consecinta pe care o detremina fiind aceea de “intrunire a camerelor in sedinta spre a-l primi”.Nu este obligatorie si dezbaterea mesajului dupa cum a decis si Curtea Constitutionala prin decizia 87/1994.

Un alt regim jiridic va avea mesajul prevazut de art 92 alin 3 prin care presedintele adduce la cunostinta parlamentului masurile luate cu ocazia respingerii unei agresiuni armate astfel: