Cuprins

Titlul I
DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DREPTULUI
1. Noţiunea de drept administrativ 5
2. Raporturile juridice de drept administrativ 8
2.1. Noţiune 8
2.2. Categorii şi tipuri de raporturi juridice de drept
administrativ 10
3. Izvoarele dreptului administrativ 12
4. Codificarea dreptului administrativ 17
5. Raportul dintre ştiinţa administraţiei şi ştiinţa dreptului
administrativ 20
Titlul II
ADMINISTRAŢIA PUBLICA CENTRALĂ
1.Consideraţii introductive 24
1.1. Istoric şi elemente de drept comparat privind şeful statului 24
1.2. Reflectarea constituţională a instituţiei şefului de stat 25
2. Preşedintele României 27
2.1. Noţiunea şi misiunea Preşedintelui României în cadrul
Constituţiei din 1991, revizuită în anul 2003 27
2.2. Alegerea şi învestirea Preşedintelui României 28
2.3. Sarcinile Preşedintelui României 30
2.4. Sfera atribuţiilor Preşedintelui României 32
2.4.1. Natura juridică a regimului politic românesc 32
2.4.2. Clasificarea atribuţiilor Preşedintelui României 34
2.5. Atribuţiile Preşedintelui în raporturile sale cu Parlamentul 35
2.5.1. Adresarea de mesaje Parlamentului 35
2.5.2. Convocarea şi dizolvarea Parlamentului 36
2.5.3. Promulgarea legii 37
2.5.4. Atribuţiile Preşedintelui României în raporturile sale cu justiţia şi cu alte autorităţi jurisdicţionale 38
2.5.4.1. Numirea judecătorilor 38
2.5.4.2. Acordarea graţierii individuale 39
2.5.4.3. Numirea membrilor altor organe jurisdicţionale 39
2.6. Atribuţii ale Preşedintelui României ca şef al executivului 40
2.6.1. Atribuţiile în raport cu Guvernul şi alte autorităţi ale
administraţiei publice 40
2
2.7. Atribuţiile Preşedintelui în cazuri excepţionale 41
2.8. Atribuţiile Preşedintelui României în domeniul politicii
externe 43
2.9. Actele şi răspunderea Preşedintelui României 45
2.9.1. Actele Preşedintelui României 45
2.9.2. Răspunderea Preşedintelui României 46
2.10. Modul de reglementare a separaţiei Puterilor în Constituţia
României şi implicaţiile asupra sferei Administraţiei Publice 49
2.10.1. Semnificaţiile noţiunii de autoritate publică 49
2.10.2. Semnificaţia sintagmei "administraţie publică" 53
3. Guvernul şi administraţia centrală 55
3.1. Constituirea Guvcrnului şi funcţiile sale 55
3.2. Condiţii pentra a fi membru al Guvernului 57
3.3. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului 58
3.4. Încetarea mandatului Guvernului 59
3.5. Atribuţiile Guvernului 60
3.6. Funcţionarea Guvernului 62
3.7. Actele Guvernului 63
3.8. Primul-ministru 65
3.9. Organizarea aparatului de lucru al Guvernului 66
3.10. Răspunderea Guvernului 67
4. Ministerele şi celelalte autorităţi ale Administraţiei publice
centrale. Administraţia publică centrală de specialitate 71

Extras din curs

Contribuţia dreptului la consolidarea şi perfecţionarea relaţiilor sociale este amplificată mai ales de contribuţia deosebită a normelor de drept în prefigurarea raporturilor sociale specifice statului de drept.

În acest sens, dreptul influenţează modalităţile concrete de evoluţie a relaţiilor sociale mai ales în domeniul ramurilor dreptului public, în special, în ceea ce priveşte raporturile care se formează în relaţiile dintre autorităţile publice.

Administraţiei publice îi sunt aplicabile diferite norme de drept care se grupează în ramuri deosebite ale sistemului de drept. Potrivit Constituţiei din 1991 revizuită, în Statul român, dintre Preşedintele României şi Guvern este plasată de către unii autori în sfera executivului. Cu toate acestea, atât Preşedintele României, cât şi Guvernul au domeniile lor proprii de activitate,chiar dacă ele se şi intersectează.

Un alt aspect rezultat ca urmare a aplicării normelor constituţionale este acela că autorităţile administraţiei publice comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene sunt autonome reprezentând o contrapondere la puterea administraţiei centrale care este condusă de guvern. Constituită din consilii locale- ca organe decizionale şi de control - şi din primari, ca organe executive, autorităţile administraţiei publice comunale, orăşeneşti şi municipale pe baza principiului autonomiei locale fiind alese prin vot direct de cetăţenii localităţilor.

La nivelul judeţelor există consiliile judeţene care sunt alese direct de către locuitorii judeţului. Relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice guvernate de principiul autonomiei locale, ca şi dintre acestea şi adminstraţia centrală inclusiv guvern, sunt de colaborare nefiind structurate ierarhic de pe poziţii de subordonare. Totuşi,Guvernul exercită o tutelă administrativă prin intermediul prefectului, iar prefectul are drept de control al legalităţii actelor administraţiei locale, şi în cazul în care se consideră că un act este ilegal îl poate aduce în faţa instanţei de contencios administrativ, urmând ca actul administrativ să fie suspendat de drept în timpul executării.

În condiţiile sistemului nostru administrativ complexitatea relaţiilor sociale care apar în administraţia publică implică existenţa unei multitudini de norme juridice diferenţiate prin obiectul lor de reglementare şi deci grupate în ramuri diferite ale sistemului de drept.

Sistemul dreptului este format din totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile juridice sociale. Aceste norme juridice sunt instituite sau sancţionate de stat şi sunt garantate prin forţa sa de constrângere pe baza convingerii majorităţii colectivităţii. Dreptul administrativ ca ramură a dreptului în general reglementează numai anumite raporturi sociale specifice obiectului său de activitate.

În literatura de specialitate relativ ta obiectul de activitate al dreptului administrativ s-a pus întrebarea dacă nu este acelaşi cu obiectul administraţiei publice ca formă de realizare a puterii de stat.

În general, obiectul dreptului administrativ este asemănător cu al administraţiei publice dar nu se confundă cu ei. Administraţia publică constă în organizarea executării în concret a legilor şi celorlalte acte ale autorităţilor de stat bazate pe lege. În general, această activitate este îndeplinită aproape în întregime de autorităţile administraţiei publice. Cu toate acestea şi celelalte categorii de autorităţi ale statutului, respectiv autorităţile judecătoreşti care realizează fiecare formă deosebită a puterii de stat, pot îndeplini o activitate administrativă dar numai în măsura realizării activităţii lor specifice. Chiar autorităţile legislative(Senat şi Camera deputaţilor) pot îndeplini forme ale activităţii administrative, cum ar fi spre exemplu comisiile de anchetă ale Parlamentului sau activitatea preşedinţilor de instanţe cu privire la funcţionarea instanţelor de judecată mai ales în ceea ce priveşte atribuţiile lor de supraveghere a organelor administrative de pe lângă instanţa respectivă.