Drept adminitrativ

Capitolul I

ADMINISTRATIA PUBLICA, OBIECT CENTRAL DE STUDIU AL DREPTULUI ADMINISTRATIV

Sectiunea 1. Consideratii generale privind administratia publica:

1. Definirea unor termeni uzuali;

Cuvantul „administratie”, isi are originea in limba latina, „administro-are” semnificand a servi in antiteza cu „ad magistro-are”, care semnifica a dispune, a decide”. In opera lui Caius Iulius Caesar intalnim expresia „ut administarrent ea quae imperasset = trebuie dus la indeplinire ceea ce s-a poruncit”. Asadar, plecand chiar de la etimologia cuvantului, putem intelege ca „administratia” inseamna o activitate pusa in slujba cuiva, a unui „magister”, un serviciu in interesul cuiva. Vom afla pe parcurs ca acest serviciu este un serviciu public, intrucat serveste unei colectivitati umane, fie aceasta comunitate la nivelul intregii tari (serviciul de aparare a tarii, serviciul de transport feroviar, infrastructura de transport electricitate, de exemplu) sau unei colectivitati mai restranse, de nivel local - comuna, oras - in care primordiale si de maxim interes sunt serviciile de de asistenta medicala, de invatamant, canalizare, salubritate, apa curenta etc. Sunt situatii in care actul administrativserveste unei singure persoane fizice sau juridice (o autorizare, de exemplu).

O prima observatie care rezulta din cele expuse, este aceea ca interesele/necesitatile publice, care determina asigurarea unor servicii publice sunt fie de interes national, fie de interes local. Ca atare, si prestatorii acestor servicii sunt investiti cu capacitate administrativa la nivel national, si aici avem in vedere Guvernul si ministerele, iar alti prestatorisunt de interes local (consiliile locale si primarul- ceea ce inseamna autoritatile publice locale-, la care se adauga serviciile publice de interes local.

Acasti prestatori, furnizori de servicii publice sunt, de fapt, institutii ale administratiei publice care, in raport de nivelul de organizare si al atributiilor, se numesc autoritati publice, autoritati ale administratiei publice - care pot fi centrale, adica la nivel national, cat si locale- la nivelul comunitatilor locale, precum si intermediare - organizate la nivelul judetelor-.

Indiferent de nivelul de organizare si functionare - fie la nivel national, fie la nivel local sau intermediar - aceasta administratie este menita sa asigure servicii publice. Ca atare, din acest motiv este si denumita administratie publica. In prezentul curs, studiul este centrat exclusiv pe administratia publica, desi, in viata de zi cu zi exista si o administratie la nivelul societatilor private (agenti economici

.Administratia trebuie privita din doua perspective: ca activitate organizata pentru infaptuirea unor servicii publice si ca sistem institutional, menit sa efectueze aceasta activitate.

Sub aspect functional, administratia publica reprezinta un ansamblu de activitati, concret definite, menite sa satisfaca un interes public - ca de exemplu; mentinerea sanatatii publice, ordinea publica, asigurarea transportului public, alimentarea cu apa, cu enrgie electrica etc

Ca sistem institutional, administratia publica reprezinta un ansamblu de institutii/agentii organizate conform legii, menite sa infaptuiasca activitatile necesare circumscrise serviciului public. De remarcat faptul ca aceste institutii sunt diferit organizate si au competente diferite, specifice fiecareia.

Astfel, exista autoritati ale administratiei publice statale la nivel central (ministerele, inspectorate generale, agentii nationale) dar si autoritati statale la nivel intermediar sau local (denumite, adesea, servicii publice deconcentrate, ca de exemplu Inspectoratele judetene, directiile judetene etc).caracteristica principala a acestora este aceea ca sunt organizate ierarhic pe principiul subordonarii iar conducatorii acestora sunt numiti prin acte administrative.

Exista, in acelasi timp, autoritati publice autonome locale sau intermediare (consiliul local, primarul, consiliul judetean) a caror principala caracteristica este aceea ca sunt constituite in urma votului cetatenilor si, asa cum se mentioneaza si in denumirea lor, sunt autonome in raport cu puterea statala.

La intrebarea daca sintagma „autoritati publice” este sinonima cu „autoritati ale administratiei publice”.

Lista autoritatilor publice este prezentata de insasi Constitutia Romaniei, titlul III, intitulat chiar „autoritati publice”si din care fac parte: Parlamentul Romaniei, Presedintele Romaniei, Guvernul, Administratia publica, cu cele doua forme- administratia centrala de specialitate si administratia publica locala -, Autoritatea judecatoreasca. Chiar si din aceasta succinta prezentare a arhitecturii constitutionale, observam ca „administratia publica” este un capitol distinct din „autoritatile publice”, reprezentand o parte dintrun intreg.

Chiar daca Guvernul este tratat ca autoritate publica separata, este principala autoritate menita sa puna in executare legile (adoptate de Parlament si promulgate de Presedintele Romaniei). Conform dispozitiilor constitutionale ( art 102 alin. 1) Guvernul „exercita conducerea generala a administratiei publice”. Avand menirea de a pune in executare legile, Guvernul este o autoritate executiva, este una din cele 3 puteri statale, si anume puterea executiva. Daca exercita conducerea generala a administratiei publice, rezulta ca este si o autoritate administrativa statala.

Daca „organele administratiei publice” si „autoritatile administratiei publice” semnifeca acelasi lucru: In principiu, prin „organ al administratiei publice” intelegem un functionar sau o institutie menita sa aplice legea in domeniul sau de activitate, conform competentei materiale si teritoriale. Cele mai cunoscute astfel de situatii sunt in domeniul mentinerii ordinii publice, cand, adesea, un „organ de politie”- fie el agent sau o formatiune - impune o masura legala. Actiunea organului administratiei publice este impusa in regim de putere publica, adica este un act de aplicare a legii si are prerogativele unei anumite puteri/autoritati, inclusiv pe cea de a aplica sanctiuni.

Conceptul de putere publica semnifica ansamblul de prerogative atribuite administratiei publice pentru a pune in executare legile.