Drept Civil

CURS 1

NOŢIUNEA DE DREPT ÎN GENERAL

Trăind în cadru organizat, în mod necesar oamenii sunt obligaţi să stabilească relaţii unii cu alţii. Aceste relaţii nu pot fi stabilite la întâmplare. Din cele mai vechi timpuri si până în zilele noastre necesităţile social-economice au impus ca relaţiile dintre oameni să urmeze anumite reguli obligatorii de conduită.

Dreptul ar putea fi definit ca un ansamblu de norme sau reguli de conduită instituite sau sancţionate de stat in cadrul funcţiei legislative şi a căror aplicare şi respectare este asigurată prin exercitarea funcţiilor sale (cale administrativă sau judecătorească).

Definirea dreptului civil trebuie să releve trăsăturile sale proprii ca ramură de sine stătătoare a dreptului privat român. Astfel, putem defini dreptul civil ca fiind ramura dreptului unitar român care reglementează raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale dintre subiectele de drept, persoanele fizice sau persoanele juridice, pe baza egalităţii lor în drepturi. (Dreptul patrimonial este dreptul care poate fi evaluat financiar).

PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

În orice ramură de drept operează pe de o parte principiile întregului sistem de drept şi pe de altă parte principiile ramurii respective.

În ceea ce priveşte dreptul civil, principiile sale sunt idei călăuzitoare care însoţesc întreaga legislaţie civilă.

1. Principiul proprietăţii

Este consacrat în Constituţie, în Codul Civil şi prezent expres şi tacit şi în alte legi civile. Potrivit Constituţiei, proprietatea poate fi publică sau privată. Titular al dreptului de proprietate privată poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Constituţia prevede in art.1, alin.1, că ”Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”. Utilizarea noţiunii de ocrotire si nu garantare a creat numeroase controverse, susţinându-se insuficienţa prezentei consacrări constituţionale a dreptului de proprietate. În dreptul civil, art.480, se arată că ”Proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.

2. Principiul egalităţii în faţa legii civile

Este consacrat la Art.16, alin.1 din Constituţie: “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări”.

3. Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale

Este consacrat de texte de lege care prevăd că ”Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieţuire”. (Decretul nr. 31/1954)

DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL FAŢĂ DE ALTE RAMURI ALE DREPTULUI

1. Delimitarea dreptului civil de dreptul constituţional

Orice ramură de drept îşi găseşte fundamentul juridic în normele din Constituţie. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt consacrate în primul rând în textul constituţional, iar drepturile subiective sunt garantate prin Constituţie.

2. Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar şi fiscal

Relaţia dintre dreptul civil şi dreptul financiar se întemeiază pe faptul că ambele reglementează relaţii patrimoniale, având ca obiect drepturi şi obligaţii exprimate în bani.

Dreptul financiar, ca ramură de drept public, reglementează raporturile în care cel puţin una din părţi este un organism al statului. În timp ce dreptul civil reglementează relaţiile băneşti între persoane fizice şi juridice, dreptul financiar şi fiscal reglementează relaţiile băneşti de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului.

3. Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial

Dreptul comercial este un drept special faţă de dreptul civil. El priveşte numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de comerţ şi raporturi juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, spre deosebire de dreptul civil, care are în vedere celelalte raporturi patrimoniale şi toate raporturile nepatrimoniale.