Drept Civil

Raportul juridic civil este o relaţie socială patrimonială sau personal nepatrimonială reglementată de o normă de drept civil se numeşte raport juridic civil.

Caractere juridice:

a) este un raport social adică se naşte între persoane din societate;

b) este voliţionarul adică cuprinde voinţa părţilor care intră în raportul juridic şi vointa legiuitorului care a făcut norma de drept, norma de drept este o regulă de conduită generală şi obligatorie cu caracter impersonal instituită de stat pt a apăra ordinea publică şi la nevoie poate fii impusă prin forţa de constrângere a acestuia;

c) egalitate juridică a părţilor-subiectele raportului nu se subordonează unul celuilalt.

2. Izvoarele raportului juridic civil:

a) evenimentele sunt împrejurări ce se produc independent de voinţa omului dar care produc efecte juridice ex: cutremure, inundaţii, trăsnete;

b) sunt acţiunile omeneşti făcute cu intenţia de a produce efecte juridice reprezintă actul juridic care este manifestarea de voinţă făcută cu scopul de a produce efecte juridice: a da naştere, a modifica sau a şterge rapoarte juridice; majoritatea actelor se realizează in contracte de: vânzare-cumpărare, schimb, mandat;

c) faptele juridice săvârşite de către persoane fără intenţia de a produce efecte juridice: imprudenţa, neglijenţa.

3. Dreptul subiectiv prerogativa subiectului activ de a avea o anumită conduită corelativă să dea, să facă sau să nu facă ceva şi la nevoie poate apela la forţa de constrângere a statului.

Se clasifică în funcţie de numărul persoanelor care se obligăfaţă de titularul dreptului: drepturi absoluteşi drepturi relative.

Dreptul absolut este acel drept în baza căruia titularul dreptului îşi exrcită singur prerogativele: posesia folosinţa şi dispoziţia, celelalte persoane care sunt subiecte pasive au obligaţia de a nu face ceva care să aducă atingere titularului drepturilor.

Drepturile relative se numesc şi drepturi de creanţă, sunt acele drepturicare în momentul naşterii are determinat atât subiectul activ cât şi pasiv.

4. Obligaţia este indatorirea subiectului pasiv: a da, a face, a nu face ceva.

A da- înseamnă a transfera a transfera sau a constitui un drept real în favoarea creditorului.

A face- înseamnă a săvârşi o acţiune în favoarea creditorului: o prestare de servicii.

A nu face- îndatorirea subiectului pasiv să-l impiedice pe creditor.

5. Bunurile sunt o valoare economică utilă necesară satisfacerii unei nevoi materale sau spirituale a omului şi este susceptibilă de apropiere (poate fi însuşită).

Bunuri mobile sunt bunuri mişcătoare, se pot deplasa dintr-un loc în altul prin forţă proprie sau externă:

a) bunuri mobile prin natura lor: maşinile camioanele, mărfurile;

b) bunuri mobile prin determinarea legii (legea le consideră mobile): acţiunile la o SC, obligaţiunile, părţile de interes SNC;

c) bunuri mobile prin anticipaţie, acestea sunt bunuri imobile dar care în viitor vor devenii bunuri mobile: lemnul din pădure, piatra dintr-o carieră;

6. Bunuri imobile (nemişcătoare) sunt:

a) imobile prin natura lor: terenuri, locuinţe, fabrici;

b) prin obiectul la care se aplică: uzufructul, uz, servitute;

c) iombile prin destinaţia lor, sunt bunuri mobile dar prin destinaţia pe care o au devin bunuri imobile: cărămida, becul, caloriferul.

7. Bunuri după regimul circulaţiei bunurilor. Avem bunuri aflate în circuitul civil (se vând şi se cumpără pe piaţă în mod egal)şi bunuri scoase din circuitul civil(bunuri din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale).

8. Bunuri după cum produc sau nu fructe. Avem bunri frugifere şi bunuri nefrugifere:

a) bunuri frugifere sunt cele care produc fructe fără să-şi consume substanţa: chiria, renta viageră;

b) bunuri nefrugifere produc fructe dar nu îşi consumă substanţa:

9. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economucă (care poate fi evaluată în banii).

Caracteristicii:

a) este o universalitate care au o masă de bunuri legate între ele cu acelaşiregim juridic, patrimoniul nu reprezintă o însumare a bunurilor îl reprezintă expresia bănească a acestora;

b) nu poate exista în afara persoanei, este o formă de exprimare a personalităţii umane;

c) orice persoană are un patrimoniu deoarece nimai persoanele umane cu drepturi şi obligaţii;