Drept Civil Contracte

1 – 3 octombrie 2012

Drept Civil. Contractele

Bibliografie:

1. Noul Cod Civil

2. Prelegerile

3. Seminarele

4. Tratat de drept civil. Contracte speciale - Francisc Deak, ed. Unversul Juridic, vol. 1 an 2006, vol. 2 şi 3 an 2007 (ediţie revizuită de R. Popescu)

- art. 102 din Legea nr. 71/2011 punere în aplicare a Noului Cod civil; alin. (1): contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa

- alin. (2): modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privinţa elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1)

Contractele speciale în sistemul dreptului

- regulile aplicabile contractelor art. 1167 alin. (1): toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol; cartea a V-a, Despre obligatii, Titlul II. Izvoarele obligatiilor, Cap. I Contractul

- contractele se supun regulilor privind actul juridic în general şi contractul ca izvor de obligaţii; orice contract special este un act juridic, adică o manifestare de voinţă producătoare de efecte juridice

- efectele juridice pe care le produce un contract sunt de 2 feluri:

1) obligaţionale

2) non-obligaţionale

- din punct de vedere statistic, cele mai frecvente efecte ale contractului sunt cele obligaţionale, constand în naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice în conţinutul cărora intră drepturi de creanţă corelative unor obligaţii; de aceea, capitolul Contractul din Noul Cod Civil este unul rezervat izvoarelor de obligaţii

- alin. (2): regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale; în principiu, materia contractelor speciale priveşte aceste reguli speciale

- principalele contracte speciale sunt regelementate chiar de Codul civil, spre exemplu: contractul de vânzare, art. 1650-1762

- există o multitudine de contracte speciale reglementate în alte legi, care au statutul de lege specială faţă de codul civil, cum ar fi:

a) OG 51/1997 – contractul de leasing

b) OG 52/1997 – contractul de franciză

c) Legeaa 66/1993 – contractul de management

- fie că sunt incluse în legi speciale, fie în Codul Civil, reglementările rezervate contractelor speciale au statut de normă specială în raport cu teoria generală a actului juridic și cu teoria generală a obligațiilor; de aceea, aplicarea cumulată a normelor speciale și a normelor generale se va face cu respectarea principiului specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant, ceea ce înseamnă în mod analitic că se aplică următoarele reguli:

1) dacă în legătură cu un anumit aspect există o reglementare în materia contractului special aplicabil, aspectul respectiv va fi guvernat de acea reglementare, cu înlăturarea regulilor generale privitoare la același aspect

2) întrucat este excepțională, reglementarea contractelor speciale este de strictă interpretare; de aceea, dacă există o îndoială rezonabilă cu privire la calificarea unui contract complex ca un anumit tip de contract special, atunci reglementarea acelui contract special nu se va aplica, contractul concret fiind supus în consecință numai teoriei generale a contractului

3) tot pentru că este excepțională, reglementarea contractelor speciale este de strictă aplicare, ceea ce înseamnă că această reglementare nu se va putea aplica altor contracte decât contractul special pentru care a fost desemnată, chiar și dacă situația acelor contracte pare analoagă acelui contract special; reglementarea contractului special, fiind derogatorie de la dreptul comun al contractelor, nu poate fi extinsă prin analogie a art. 10 Noul Cod civil; interzicerea analogiei art. 10, legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrânge exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege

4) atunci când un anumit aspect al unui contract concret nu este reglementat în materia contractului special aplicabil, respectivul aspect va fi supus reglementării generale a contractelor și obligațiilor

5) atunci când un anumit contract concret nu poate fi încadrat într-unul din tipurile de contracte speciale pentru care s-a prevăzut o reglementare specială, atunci contractul respectiv este nenumit, și este supus regulilor teoriei generale a contractului și obligațiilor, iar dacă aceste reguli nu sunt îndestulătoare, va fi supus regulilor speciale cu privire la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (spre exemplu: rentă viageră seamănă cu contractul de întreținere, contractul de antrepriză cu contractul de transport); această regulă este prevăzută în art. 1168, fiind o excepție de la regula numărul 3

6) chiar și în ipoteză în care un contract este numit, deci cunoaște o anumită reglementare specială, dar acea reglementare nu privește anumite aspecte ale contractului și nu există nici reguli generale care să guverneze acele aspecte, se vor aplica din nou prin analogie și prin derogare de la regula numărul 3 regulile privind acele aspecte prevăzute în materia contractului special celui mai asemănător (spre exemplu: obligația de a garanta contra evicțiunii)