Drept civil - obligații

Prestația:

- Are întotdeauna o valoare patrimonială

- Din ea reiese obligația

Obligația de a face - debitorul este ținut să presteze (de facto; ex.: contractul de muncă)

Obligații ad rem - când obligațiile de a face se referă la lucruri

Obligații scriptae in rem - specie a obligațiilor ad rem, cu specificatia ca executarea lor poate fi cerută si unei alte persoane decât debitorului inițial. Aceste obligații fiind legate de lucru, insotesc bunul care chiar daca isi schimba stăpânul, acesta din urma poate fi ținut sa execute aceeași prestatie la care era ținut si antecesorul sau

Obligații propter rem - sunt sarcini reale, accesorii juridice impuse celor care stapanesc un bun

Obligațiile de mijloc - debitorul este ținut să folosească toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis

Obligațiile de rezultat - debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis

Utilitate practica a distinctiei:

• Sarcina probei neexecutării obligației cade pe umerii creditorului doar in cazul obligațiilor de mijloace (trebuie sa demonstreze ca debitorul nu a folosit toate mijloacele adecvate de care dispunea pentru a se ajunge la atingerea rezultatului)

Obligația de a nu face - restricții concrete pe care debitorul și le asumă față de creditor (abdicări de la o libertate a debitorului). De regula nu sunt generice

- Obligația de bună credință numește o creanță (obligație), este o îndatorire

Obligația de a da - transmite drepturi reale (sunt reduse la numărul drepturilor reale)

- Drepturile reale sunt imobile, obligațiile le conferă dinamism (transmisiune)

Obligațile naturale:

- Le lipsește sancțiunea

- Sunt obligații civile care nu s-au născut perfect

- Odată plătite, nu se mai poate cere restituirea

- Creditorului nu are acțiune

- Ex.: joc, pariu

Obligații simple: presupun un raport juridic intre un singur debitor legat de un singur creditor, căruia ii datorează o singura prestatie

Obligații complexe:

A. Obligații obiectiv complexe - ipoteza in care obligația are un obiect multiplu, acestea fiind datorate simultan, iar debitorul nu se poate libera decât executând toate prestațiile datorate

1. Obligații conjunctive - raportul de obligație impune o aditionare de mai multe prestatii, dintre care debitorul nu poate sa aleagă doar una, el fiind ținut la îndeplinirea lor cumulativă

2. Obligații alternative - presupune tot un raport de obligație cu pluralitate de obiecte, libertatea debitorului facandu-se insa prin alegerea îndeplinirea unei singure prestatii

• De regula algerea prestatie revine debitorului

- Excepție: alegerea poate aparține creditorului doar in mod express, conventional sau legal

• Iniferent cui aparține dreptul de alegere a prestatiei, daca partea nu si-l exercita in termenul acordat, alegerea prestatiei va aparține celeilalte părți

• Când alegerea aparține debitorului, acesta este ținut, atunci când una dintre prestatii a devenit imposibil de executat chiar din culpa sa, sa executa una din obligațiile alternative

- Daca toate prestațiile devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu privire la una este din culpa debitorului, acesta este ținut sa plătească valoarea prestatiei care a devenit ultima imposibil de executat

- Daca toate obligațiile devin imposibil de executat, fără culpa debitorului si fără ca acesta sa fi fost pus in întârziere, obligația se va stinge

• Când alegerea aparține creditorului, daca una dintre prestatii a devenit imposibil de executat, fără culpa vreunei dintre părți, Creditorul este obligat sa i primească pe cealaltă

- Daca imposibilitatea de executare a uneia dintre obligații este din culpa creditorului, a est poate pretinde executarea altei obligații, fiind obligat sa îl despagubeasca pe debitor pentru prejudiciile suferite sau sa îl libereze de obligație

- Daca imposibilitatea de executare a uneia dintre obligații este din culpa debitorului, Creditorul poate sa ceara despăgubiri, fie executarea altei prestatii

- Daca din culpa debitorul devin imposibil de executat toate prestațiile, Creditorul poate cere despăgubiri pentru oricare dintre acestea

3. Obligații facultative - are un singur obiect principal, dar debitorul se poate libera prin executarea unei prestatii opționale

• Are o singura prestatie principala, celelalte fiind doar accesorii si opționale

• Debitorul este liberat, daca prestația principală devine imposibil de executat fără culpa sa

• Opțiunea prestatiei aparține doar debitorului si se exercita la momentul plății

B. Obligații subiectiv complexe - când obligația are o pluralitate de subiecți (fie mai mulți creditori care țin un debitor, fie mai mulți debitori ținuți de un creditor)

1. Obligații conjuncte/divizibile - obligații care au fie mai mulți creditori, fie mai mulți debitori, prestația impartindu-se intre aceștia

• Fiiecare debitor poate fi obligat numai la o fracțiunea din obligație; Fiiecare creditor este indreptatit sa primească numai o parte din prestatie

2. Obligații solidare - când obligația exclude divizarea atât a datoriei cât si a creanței intre titularii lor

• Este o excepție de la divizibilitatea obligațiilor