Drept Comercial

DREPT COMERCIAL

Diferenta dintre dr. public si cel privat. Cel privat raporturi juridice de egalitate, iar in dr. public avem metoda subordonarii. Dr. civil reglementeaza. raporturi patrimoniale si personal patrimoniale intre persoane juridice.

Dreptul comercial român este acea ramura de drept privat ce reglementeaza activitatea comerciala în general, precum si activitatea comerciantilor în special. Comertul poate fi facut atât de comercianti cât si necomercianti.

Aceasta denumire de drept comercial provine din juxtapunerea CUM si MERX. Termenul Comert poate fi înteleasa în 2 sensuri:

- în sens restrâns sau economic se refera la activitatea de interpunere în circulatia marfurilor, respectiv drumul parcurs de marfa de la producator la cumparator

- prin comert în sens larg sau juridic întelegem productia si circulatia marfurilor. Adica atât sensul de mai sus cât si producerea propriu zisa.

Conceptii de definire a comercialitatii:

1. conceptia subiectiva de definire a comercialitatii  porneste de la subiect spre obiect, este o conceptie de inspiratie germana potrivit careia dreptul comercial este un drept profesional aplicabil exclusiv comerciantilor;prin comercianti întelegând persoanele fizice si juridice recunoscute ca atare si înmatriculate la oficiul registrului comertului. În aceasta conceptie se prezuma ca tot ce face un comerciant are caracter comercial, pâna la proba contrara.

2. conceptia obiectiva de definire a comercialitatii - se numeste obiectiva pentru ca porneste de la obiect adica de la actul fapta de comert spre subiect, spre comerciant, si este de inspiratie franceza, care considera ca o operatiune are caracter comercial prin însasi natura ei, de regula existând o enumerare legala (exista 2 tipuri de interpretari, interpretare legala sau obligatorie si interpretare doctrinala cu caracter facultativ) a faptelor de comert si acestea sunt supuse legii comerciale indiferent daca persoana care le savârseste este comerciant sau necomerciant.

Potrivit acestor conceptii se face o clasificare a faptelor de comert în 3 mari categorii.

a. Fapte de comert obiective - Potrivit conceptiei obiective suntem în prezenta unei fapte de comert obiective daca aceasta este cuprinsa într-o enumerare legala sau daca se ajunge la stabilirea caracterului ei comercial pe baza verificarii a 2 criterii:

i. Criteriul circulatiei sau interpunerii în schimbul marfurilor

ii. Criteriul speculatiei sau al obtinerii de profit

în dreptul comercial român se aplica în principal conceptia obiectiva care este ilustrata de articolul 3 cod comercial care cuprinde enumerarea a 20 de fapte de comert obiective.

Aceasta renumerare nu are un caracter limitativ exhaustiv. Astfel în cazul unui litigiu judecatorul poate adauga la aceasta renumerare si alte operatiuni considerate fapte de comert daca acestea îndeplinesc criteriul circulatiei si criteriul speculatiei. În subsidiar în dreptul nostru comercial se aplica