Drept Comercial

Capitolul 1.

SOCIETĂŢILE COMERCIALE

1. 1. Reglementare

Deoarece reglementarea privind societăţile comerciale cuprinsă în Codul comercial era în mare parte depăşită, ea a fost înlocuită cu o nouă reglementare, ce face obiectul Legii 31/1990, republicată şi modificată, privind societăţile comerciale

Legea 31/1990, în prezent, este reglementarea generală a societăţilor comerciale. Însă, pentru anumite domenii de activitate au fost adoptate reglementări speciale, cum ar fi spre exemplu O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, în materie bancară, Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, modificată, în domeniul asigurărilor, etc.

Reglementarea generală şi specială se completează cu dispoziţiile codului comercial şi a ale codului civil. Astfel, legea nr. 31/1990, în art. 291, precizează că aceasta se completează cu dispoziţiile codului comercial.

Legea 31/1990:

- reglementează cinci forme juridice de societăţi comerciale - societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată; şi

- cuprinde atât regulile comune aplicabile acestora cât şi regulile speciale fiecărei forme juridice, indiferent de obiectul de activitate.

Legea 31/1990 reglementează şi societăţile comerciale cu participare străină, cu completările dispoziţiilor O.U.G. nr. 92/1997, privind stimularea investiţiilor directe.

Dispoziţiile generale (Legea nr. 31/1990) şi dispoziţiile speciale (O.U.G. nr. 99/2006, 32/2000, modificată etc.) cu privire la societăţile comerciale se completează cu prevederile Codului comercial, ale Codului civil, ale Codului muncii şi ale legislaţiei fiscale.

Există şi societăţi fără personalitate juridică, însă, au reglementări proprii, spre exemplu, societăţile în participaţiune (reglementate de Codul comercial) şi întreprinderile familiale (reglementate de O.U.G. 44/2008).

Societatea comercială este în acelaşi timp contract şi persoană juridică.

Vom analiza în continuare societatea comercială din perspectiva laturii contractuale şi apoi din perspectiva calităţii sale de persoană juridică.

1.2. Contractul de societate

Condiţii de fond. Condiţii de formă

1.2.1. Precizări prealabile. La baza societăţii comerciale stă, indiferent de forma juridică a acesteia, contractul de societate şi/sau statutul.

Astfel, art. 5 din Legea nr. 31/1990 prevede că :

- societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar

- societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constiuie prin contract de societate şi statut.

- Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Denumirea act constitutiv, potrivit Legii nr. 31/1990 desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/ sau statutul societăţii.

Pentru că, nici Codul comercial nici Legea nr. 31/1990 nu cuprinde o definiţie a societăţii comerciale apelăm la dispoziţiile Codului civil respectiv la art. 1491 care reglementează contractul de societate.

Definiţie. Art.1491 Cod civil dispune: ,,Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva,,.

În continuare art. 1492 Cod civil reglementează obiectul contractului de societate, referire care întregeşte definiţia de mai sus. Astfel ,,orice societate trebuie să aibă ca obiect un ce licit şi să fie contractată spre folosul comun al părţilor . Fiecare membru al societăţii trebuie să pună ceva în comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa,,.

Potrivit dispoziţiilor celor două articole (art. 1491 şi 1492) literatura de specialitate a definit societatea ca fiind un contract în temeiul căruia două sau mai multe personae (numite în continuare, în mod ,,generic,, asociaţi indiferent de forma juridică a societăţii) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta. Din această definiţie rezultă că societatea presupune existenţa unor elemente de care depinde validitatea contractului şi delimitatrea lui de alte contracte:

- aportul (valoarea patrimonială pe care asociaţii o pun în comun),

- obiectul societăţii (activitatea comună la care se obligă asociaţii şi care constituie),

- realizarea şi împărţirea beneficiilor la care participă toţi asociaţii.

Caracterele juridice ale contractului de societate sunt următoarele :

- caracterul plurilateral, la încheierea contractului participă două sau mai multe persoane;

- caracterul oneros, presupune urmărirea de către fiecare asociat a unui folos patrimonial;

- caracterul comutativ, asociaţii cunosc din momentul încheierii contractului întinderea obligaţiilor lor;

- caracterul consensual, simplu accord de voinţă al părţilor este sufficient pentru valabilitatea contractului, iar forma scrisă este cerută numai pentru probă (ad probationem).

- Societatea civilă şi societatea comercială.

Deoarece societatea civilă şi societatea comercială sunt două forme distincte ale societăţii, între ele există asemănări şi deosebiri.

→ Asemănări între societatea comercială și societatea civilă:

- sunt grupări de persoane şi de bunuri, cu scop patrimonial (economic sau lucrativ). Din acest motiv art. 1491 Cod civil defineşte atât societatea civilă cât şi societatea comercială.

- iau naştere prin contract de societate, ale cărui elemente de valabilitate referitoare la aport, la obiectul de activitate, la obţinerea şi împărţirea beneficiilor se regăsesc atât în contractul de societate civilă cât şi în contractul de societate comercială.

- urmăresc realizarea şi împărţirea beneficiilor, au prin urmare scop patrimonial (pecuniar).

- se deosebesc de asociaţii sau fundaţii ale căror membri urmăresc un scop ideal, moral, nepatrimonial.

→ Deosebiri între societatea comercială și societatea civilă:

Deosebirile privesc, obiectul de activitate, personalitatea juridică, constituirea, funcţionarea, după cum urmează:

- obiectul de activitate al societăţii comerciale este comercial fiind format din acte /fapte de comerţ. Din acest motiv în doctrina juridică s-a precizat că obiectul de activitate comercial dă comercialitate societăţii comerciale. Societatea civilă are obiect de acivitate civil cu excluderea actelor / faptelor de comerţ.