Drept Comercial Internațional

Dezvoltarea tehnico-stiinţifică actuală a determinat ampl ificarea ci rcuitului

mondial de valori materiale si spi rituale si consolidarea unui climat de colaborare

între popoare. Importanţa relaţiilor economice internaţionale impune desfăsurarea lor

numai în cadrul anumitor reglementări juridice, care au reţinut atenţia specialist ilor

si a unor organisme, care au reţinut atenţia special istilor si a unor organisme

internaţionale.

Necesitatea conlucrării pe plan legislativ în vederea elaborări i si dezvoltării

normelor de drept adecvate comerţului internaţ ional, a determinat Organizaţia

Naţ iunilor Unite să adopte o definiţie, care consideră dreptul comerţului internaţional

ca fiind totalitatea normelor juridice prin care se reglementează raporturile ce se

stabilesc în procesul de iniţ iere, desfăsurare si final izare a operaţiunilor de comerţ

internaţional si de cooperare economică si tehnico-stiinţifică internaţională.

În mod sintetic s-a considerat că dreptul comerţului internaţional reprezintă

ansamblul normelor care reglementează relaţiile comerciale internaţionale.

Înt r-o accepţiune completă, dreptul comerţului internaţ ional este ansamblul de

norme conflictuale, norme de drept civil, de drept comercial si norme de drept

material uni form, iar în anumite l imite si norme de drept internaţional public, prin

care se reglementează raporturi le de comerţ internaţional si de cooperare economică

si tehnico-stiinţ ifică, stabilite între participanţi i la circuitul mondial de valori si de

cunostinţe.

Raporturile juridice care iau nastere în organizarea si înfăptuirea schimbului

de valori materiale si spirituale sunt reglementate atât de sistemele naţionale de drept

4

cât si de dreptul internaţional public. În consecinţă, doct rina jurdiică a grupat aceste

raporturi în:

- raporturi din sfera economică în incidenţă cu normele de drept internaţional

public, stabil ite înt re două sau mai multe state suverane si egale în drepturi

sau înt re state si organizaţiile interguvernamentale;

- raporturi de drept constituţ ional, administrativ, financiar si vamal , care

intră sub incidenţa normelor juridice naţionale, la care part icipă statul

suveran si diferi ţi agenţi economici , persoane fizice sau juridice.

- Raporturi pat rimoniale semiinternaţionale (mixte), la care part icipă statul în

dubla calitate de titular de suveranitate si de persoană juridică, iar pe de

altă parte agenţi economici din alt stat (acorduri de invest iţii indust riale,

contracte de concesiune a unor zăcăminte etc.);

- Raporturi patrimoniale si uneori cu caracter personal nepat rimonial înt re

agenţi economici din di feri te state, în cali tatea lor de participanţi la

comerţul internaţional.

2.OBIECTUL DREPTULUI COMERŢULUI I

Determinarea obiectului dreptului comercial presupune delimitarea domeniului

în care acţionează, în raport cu alte discipline juridice. Analizarea dreptului

comerţului internaţional denotă că are ca obiect raporturile de comerţ internaţional si

de cooperare economică si tehnico-sti inţifică. Acestea sunt raporturi patrimoniale

stabilite între part icipanţ ii la circui tul de valori si de cunost inţe, care se

caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor si prin echivalenţa prestaţ iilor la

care acestea se obligă.