Cuprins
- Tema 1. Bazele teoretice şi evoluţia istorică a ideii de integrare europeană
- Tema 2. Introducere în dreptul comunităţilor europene. Definiţia şi izvoarele dreptului comunitar European
- Tema 3. Constituirea comunităţilor europene. Asemănări şi deosebiri structurale între comunităţile europene
- Tema.4. Profilul politico-constituţional actual al CE şi UE şi al statelor membre ale acestora
- Tema 5. Domeniul de aplicabilitate al normelor de drept comunitar European
- Tema 6. Natura şi specificitatea juridică a comunităţilor europene astăzi.
- Tema 7. Actele constitutive fundamentale ale Comunităţii şi Uniunii Europene. Actul Unic European.Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam. Tratatul de la Nisa. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa.
- Tema 8. Raportul dintre dreptul comunitar european şi dreptul intern în sistemul normativ comunitar şi al statelor membre.
- Tema 9. Principiile instituţionale fundamentale ale CE şi UE
- Tema 10. Consiliul European şi Consiliul de Miniştri
- Tema 11. Comisia Europeană
- Tema.12. Parlamentul European
- Tema 13. Curtea Europeană de Justiţie
- Tema 14. Bugetul comunitar şi Curtea Europeană de Conturi
- Tema.15. Sistemul monetar şi bancar al CE şi UE
- Tema 16. Politicile fundamentale ale CE şi UE şi cetăţenia europeană
- Tema 17. Politica externă şi de securitate comună şi politica în domeniul justiţiei şi afacerilor externe
- Tema.18. Relaţiile externe ale CE şi UE
- Tema 19. Procedura de aderare la CE şi UE şi extinderea CE şi UE
- Tema.20. Relaţiile României cu CE şi UE. Stadiul actual al aderării României la CE şi UE.
Extras din curs
CAPITOLUL I. PREMISELE TEORETICE ŞI POLITICO-ISTORICE ALE PROCESULUI DE INTEGRARE EUROPEANĂ
1. Bazele teoretice ale procesului integrativ european
Incepând cu sec.XIV, de la Pierre Dubois la Kant şi Bluntschli şi până astăzi, ideea de integrare europeană a fascinat şi preocupat literatura, filosofia, istoria, ştiintele politice şi juridice din majoritatea statelor europene, fiind utilizată, nu de puţine ori, drept mijloc pentru atingerea unor scopuri politice.
Fundamentul valoric al acestei idei este plasat însă mult mai devreme, în moştenirea romană, respectiv în cultura comună şi in memoria unitătii politice a lumii europene de la acea vreme. După căderea Imperiului Roman, urmată de formarea, pe considerente culturale şi/sau religioase, a unor state suverane, Europa, ca întreg, a devenit din ce in ce mai puternică dar relaţiile dintre statele constituite pe teritoriul ei au devenit din ce in ce mai fragile. Dezbinările religioase şi cruciadele pe de o parte, iar pe de alta parte, dezvoltarea economică diferită, fenomenul colonialismului şi tendinţele hegemonice ale unor state, dictatul celor tari asupra celor slabi şi intriga politică au determinat o realitate europeană complexă, caracterizată printr-o puternică dinamică interioară. Unitatea politică din cadrul Imperiului Roman a fost înlocuită cu o unitate culturală si religioasă relativă, mai mult exterioară decât interioară.
Nici o unitate pur exterioară nu a avut însa vreodată trăinicie. Incercările de unificare politică a Europei, de felul celor întreprinse de Carol Cel Mare sau Napoleon Bonaparte, au eşuat pentru că, la vremea aceea, deosebirile dintre popoarele europene însemnau mai mult decât aveau ele în comun. Din perspectiva experienţei interioare posibile, distanţa dintre Paris si Koeln era, chiar în vremea lui Napoleon I, la fel de mare ca distanţa dintre Berlin şi Sydney astăzi. Franţa si Anglia au trăit după 1914 într-o puternică simbioză dar, niciodată, popoarele lor n-au fost mai diferite şi mai conştiente de diferenţa dintre ele.
Orice totalitate preexistentă a condiţionat aşadar, de la sine, o diferenţiere de alt gen faţă de ce a existat anterior. Precum odinioară familiile erau mai importante decât naţiunile, ba chiar acestea din urma nici nu au existat cu adevărat, în sensul actual, până la Revoluţia Franceză, astăzi se articuleaza noi unitati, vii, plecând de la starea ecumenică preexistentă lăuntric.
Ori una din aceste stări este Europa, ideea de Europa, care nu ia naştere din cauza mişcării paneuropene sau a altor mişcări asemănătoare ci pentru că această mişcare, ca şi celelalte de acelaşi sens, este posibilă intrucât reprezintă, printre altele, o tendinţă vie, ce acţionează primar, de la sine.
Ideea de integrare europeană a apărut şi a evoluat, într-un ritm şi o consistenţă condiţionate istoric, împreună dar paralel şi paradoxal în raport cu istoria statelor europene, intensificându-se în vremuri de criză şi estompându-se în vremuri de pace, în interiorul Europei. In cursul acestei evoluţii ea a generat modele şi scopuri integrative care constituie astăzi bazele teoretice ale procesului integrativ european.
Coordonatele conceptuale fundamentale ale ideii de integrare europeană în evoluţia ei istorică sunt :
• ideea asigurării păcii
• ideea supranaţionalitatii
• ideea liberei circulaţii si a pieţei comerciale libere
• ideea asigurării puterii politice
1.1. Ideea asigurarii pacii
In doctrina europeană se arata in mod constant ca unul din cele mai importante aspecte ale ideii de integrare europeană este acela al necesităţii asigurării pacii.
Primul autor care a fundamentat ideea că pacea nu poate fi realizată, nici menţinută, la nivelul Europei dar şi al lumii, fără o colaborare politica între state, a fost juristul francez Pierre Dubois. În opera sa “De recuperatione Terre Sancte !", elaborata intre anii 1305 - 1307, acest autor prefigurează realizarea unei uniuni politice a Europei, pe care o vede ca şi condiţie necesară pentru asigurarea păcii şi recuperarea pământului sacru. În acest sens el propune constituirea unui Consiliu al Domnitorilor şi a unui Tribunal compus din judecatori religioşi si laici, precum si instituirea Sfântului Scaun ca instanţa de apel. Proiectul sau nu a prins însă contur, fiind acuzat ca în spatele ideilor generoase ar ascunde de fapt doar tendinţa extinderii puterii politice a regelui Franţei.
In ciuda eşecului, proiectul lui Pierre Dubois şi ideile continute in opera sa, au produs mutaţii importante in gândirea politică internatională ulterioară, autorul fiind considerat a fi nu numai întemeiatorul mişcării integrativ europene ci, mai ales, unul din întemeietorii mişcării de cooperare internatională materializată, mult mai târziu, prin constituirea societatii internationale şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Preview document
Conținut arhivă zip
- BIBLIOGRAFIE DREPT COMUNITAR.doc
- Drept Comunitar.doc
- Programa.doc
Alții au mai descărcat și
CAPITOLUL I CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE Având în vedere faptul că Proiectul de tratat constituţional al Uniunii Europene nu a fost încă semnat...
CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND LEASINGUL 1.1. Aspecte generale privind contractul de leasing În orice societate, economiile şi...
INTRODUCERE IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR Uniunea Europeană este construită într-un sistem instituțional unic în lume. Prin izvoare ale...
Capitolul 1. Consideratii generale privind notiunile de egalitate si nediscriminare 1.1 Egaliatea - drept natural inalienabil Egalitatea este un...
Introducere În primul capitol din prezenta lucrare am realizat o prezentare, într-un mod general a dreptului internaţional. Prima parte prezintǎ...
Introducere Lucrarea „Importanţa realizării dreptului în asigurarea ordinii juridice. Sistemul execuţional” urmăreşte corelarea a trei factori...
CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI Secţiunea 1 Definiţia şi obiectul „Teoriei generale a dreptului” În rândul disciplinelor...
Statul de drept 1. Definirea noţiunii de „stat de drept” Ca orice concept complex care a evoluat într-un interval lung de timp, defininirea...
Te-ar putea interesa și
Introducere Teoria generală a dreptului abordează termenul de izvor într-un sens larg şi într-unul restrâns, respectiv în sens material şi în sens...
1. Izvoarele dreptului european: noţiune, clasificare Teoria dreptului, ca şi legislaţia formală, face deosebire între ceea ce reprezintă forma...
Introducere Dreptul administrativ european este strans legat de notiunea de administratie publica europeana.Astfel, administratia publica...
CAPITOLUL I §1. Izvoarele dreptului instituţional comunitar Izvoarele dreptului instituţional comunitar sunt izvoare de drept comunitar originar,...
1. Elemente de drept comunitar european 1.2. Conceptul de drept european Dreptul comunitar desemnează normele juridice care se aplică în ordinea...
CAPITOLUL I Delimitări conceptuale Secţiunea I: Uniunea Europeană - Scurt istoric 1. Ideea organizării europene în istorie Ideea organizării...
IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR 1. Introducere Ca ansamblu al regulilor de drept aplicabile în ordinea juridică comunitară, dreptul comunitar este...
Argument Lucrarea noastră îşi propune o analiză obiectivă şi pertinentă a unuia dintre principiile fundamentale ale dreptului comunitar, european...