Drept Comunitar

Definirea disciplinei

În doctrină se arată că dreptul comunitar reprezintă ansamblul de norme juridice care impun statelor membre reguli de urmat în vederea realizării obiectivelor pe care Comunitățile europene le au de îndeplinit .

Altfel spus, dreptul comunitar desemnează normele juridice care se aplică în ordinea juridică a Uniunii Europene, cuprinse în :

- tratatele institutive ale Comunităților europene- Paris și cele două de la Roma,

- în tratatele care au adus modificări tratatelor institutive- Tratatul de fuziune, Actul unic european, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa,

- precum și în actele comunitare adoptate de instituțiile comunitare ( decizii, directive, regulamente, etc.)

Concret, dreptul comunitar cuprinde :

- conținutul ( principii, obiective politice, norme juridice) tratatelor institutive ale Comunităților europene și al tratatelor modificatoare,

- actele normative adoptate de instituțiile Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a tratatelor,

- jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților europene,

- declarațiile și rezoluțiile adoptate în cadrul Uniunii Europene,

- acțiunile comune, pozițiile comune, convențiile semnate, rezoluțiile, declarațiile și alte acte adoptate în cadrul politicii externe și de securitate comune și al cooperării în domeniul justiției și afacerilor interne,

- acorduri internaționale la care este parte Uniunea Europeană, precum și cele încheiate între statele membre ale Uniunii Europene cu referire la activitatea acesteia.

Potrivit doctrinei, dreptul comunitar are următoarele caracteristici:

- este autonom față de dreptul statelor,

- este integrat în dreptul național al statelor,

- este superior dreptului intern al acestora,

- este unitar și nu poate fi considerat decât în globalitatea sa,

- are forță executorie.

Concluzionând, ordinea juridică comunitară are întâietate, dreptul comunitar este unitar, supranațional și imperativ, rezultând din diferențierea normelor conform izvoarelor lor de formare și din ierarhizarea acestor norme după autoritetea care le-a fost conferită.

Potrivit unui alt autor , dreptul comunitar, fiind în mod direct- tratatele comunitare sau indirect- actele comunitare, este o creație a statelor membre, putând fi privit sub trei aspecte:

- este un drept supranațional, comunitar,

- este un drept distinct de dreptul intern al statelor membre,

- este un drept integrat în dreptul intern al statelor membre, în ordinea jurisdicțională națională.

Ca urmare, dreptul comunitar este în același timp un drept propriu fiecărui stat membru, dar și comun tuturor statelor membre.

Capitolul I

Uniunea europeană

Secțiunea 1. Procesul formării Uniunii Europene

1.1. Tratatele fondatore.

Tratatele institutive sunt următoarele:

a) Tratatul de instituire a Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului (CECO), adoptat la Paris, la 18 aprilie 1951, a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.

Acest tratat a fost adoptat pentru o perioadă de 50 de ani, a încetat la 23 iulie 2002.

A fost semnat de către șase state occidentale:

- Franța( Paris), republică în care puterea fiind împărțită între Președintele țării,Guvern și Adunarea Națională de la Paris.Parlamentul are 2 camere: Adunarea Națională și Senatul.

- Germania( Berlin ), republică federală cu 16 state distincte, fiecare cu Parlament și Guvern propriu, conduse fiecare de un Ministru-președinte. La nivel federal, puterea legislativă este deținută de Bundestag și Bundestrat ( reprezentanții guvernelor provinciilor).

- Italia( Roma),Parlamentul alcătuit din Camera Deputaților și Senat, deține puterea legislativă și îl alege pe Președintele Republicii, acesta numind Președintele Consiliului de Miniștri. Împărțită în 20 de regiuni administrative, autonome, 5 dintre ele au constituții diferite.

-Belgia( Bruxelles), puterea legislativă este exercitată de Rege împreună cu Camera Reprezentanților și Senatul cu sediile la Bruxelles. Împărțită în 3 regiuni administrative principale: Volonia, Flandra și zona Bruxelles, unde sunt situate majoritatea instituțiilor europene.

- Olanda( Amsterdam) monarhie, cu o democrație parlamentară. Regina și Cabinetul formează împreună Guvernul, cu sediul la Haga. Parlamentul este alcătuit din 2 Camere, Miniștrii fiind răspunzători în fața acestuia. Țara este împărțită în 12 provincii fiecare are un Consiliu Provincial și un Birou Executiv Provincial, conduse de Comisarul Reginei și numite de Guvern.

-Luxemburg( Luxemgurg) este un Mare Ducat , o monarhie constituțională, condusă de Marele Duce, care deține puterea executivă . Membrii guvernului sunt conduși de primul ministru. Parlamentul este cunoscut sub numele de Camera Deputaților.