Drept Comunitar

Imagine preview
(7/10 din 13 voturi)

Acest curs prezinta Drept Comunitar.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 185 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Extras din document

TITLUL I

DREPT COMUNITAR MATERIAL

CAPITOLUL I

CONSTRUCTIA EUROPEANA.

IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR

SECTIUNEA I

CREAREA COMUNITATILOR EUROPENE

Privire succinta asupra istoricului si evolutiei constructiei europene

Odata cu lansarea, la Paris, la 9 mai 1950, a planului “Schumann”, începe o faza hotarâtoare în destinul comunitatilor europene . La cele trei principii fundamentale ale acestui plan, care urmarea plasarea productiei de otel si carbune sub o Înalta Autoritate în cadrul unei organizatii deschise altor tari europene – luarea deciziilor de catre organe compuse din reprezentantii guvernelor, statele nu vor fi obligate prin decizii contra vointei lor (aplicarea regulii unanimitatii), deciziile vor obliga numai statele ce le accepta – au subscris sase state: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda.

Fundamentul economic al acestui Tratat se afla în dispozitiile art. 4, în sensul ca sunt recunoscute ca incompatibile cu piata comuna a carbunelui si otelului si ca vor fi abolite si interzise:

a. taxele la import si la export ori taxele având efect echivalent si restrictiile cantitative privind circulatia produselor;

b. masurile si practicile discriminatorii între producatori, între cumparatori si între consumatori, în special în privinta preturilor si conditiilor de livrare ori a tarifelor si conditiilor de transport, precum si masurile care împiedica libera alegere de catre cumparator a furnizorului;

c. subsidiile si ajutoarele acordate de catre state ori taxele speciale impuse de state în orice forma ar fi ele;

d. practicile restrictive care tind spre împartirea si exploatarea pietii.

La 20 mai 1955 printr-un Memorandum al tarilor Beneluxului prin care se afirma principiul ca integrarea economica ar trebui sa preceada integrarea politica.

S-a convenit crearea, ca atare, a unor institutii precum: Consiliul de Ministri, Comisia Europeana, functiunile unei Adunari Parlamentare si ale unei Curti de justitie urmând a fi îndeplinite de Adunarea si de Curtea înfiintate potrivit Tratatului CECO.

La data de 25 martie 1957 au fost semnate, la Roma, Tratatul stabilind Comunitatea Economica Europeana si Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice, care, împreuna cu Tratatul CECO, au constituit cadrul legislativ fundamental al integrarii economice europene . Intrarea în vigoare a noilor tratate a avut loc la data de 1 ianuarie 1958, ca urmare a ratificarii lor de catre partile contractante.

În anul 1967 guvernul britanic si-a manifestat vointa de a accepta Tratatul de la Roma, cu unele rezerve care ar rezulta din procesul de aderare la Comunitati a unui nou membru si asupra unor probleme care genereaza unele dificultati (incidentele politicii agricole comune asupra costului vietii si asigurarea unei evolutii pozitive a agriculturii britanice, sistemele ei de finantare si implicatiile bugetare, ca si asupra balantei de plati ori problemelor generate de existenta Commonwealth-ului).

Cresterea numarului de membri ai Comunitatilor europene, ca si nivelul diferit de dezvoltare si al structurii economice, au generat unele dificultati în formularea si aplicarea politicilor comunitare în procesul integrarii economice, astfel ca acesta din urma trebuia adaptat noilor cerinte în conditiile în care era din ce în ce mai clar ca nu se putea evita cooperarea politica. Rapoartele adoptate la Luxemburg în 1970, prin care s-au pus bazele Cooperarii politice europene, la Copenhaga în 1973 si la Londra în 1981, ca si Declaratia solemna de la Stuttgart din 1983 a sefilor de state si guverne privind Uniunea europeana si practicile stabilite gradual între statele membre au fost confirmate prin Actul Unic European, semnat la 17 si 28 februarie 1986 la Luxemburg.

În 1978 a urmat crearea unei unitati monetare – ECU, iar la 13 martie 1979 a intrat în vigoare un sistem de stabilizare a ratelor de schimb.

Actul Unic European cuprinde masuri privind realizarea Uniunii economice prin înfaptuirea unei piete interne în 1992, aceasta piata cuprinzând o zona fara frontiere interne în care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului este asigurata în conformitate cu dispozitiile Tratatului, precum si masuri privind politica sociala, coeziunea economica si sociala, dezvoltarea stiintifica si tehnologica si mediul înconjurator.

Prin Actul Unic European s-a creat o dinamica favorabila punerii în aplicare a altor reforme care vor trebui sa permita realizarea Uniunii economice si monetare si sa contribuie la edificarea unei Uniuni politice.

O faza decisiva a procesului integrarii europene a început o data cu semnarea de catre cei doisprezece membri ai Comunitatilor europene, la 7 februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni europene . Obiectivul major al Uniunii este acela de a organiza în mod coerent si solidar relatiile între statele membre si între popoarele lor (art. A). În realizarea acestuia s-a afirmat ca se urmareste în mod special (art. B):

“1. promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere interne, prin întarirea coeziunii economice si sociale si prin stabilirea unei Uniuni economice si monetare comportând, la sfârsitul ei, o moneda unica;

2. afirmarea identitatii pe scena internationala în special prin punerea în aplicare a unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv definirea unei politici de aparare comuna, întarindu-se astfel identitatea Europei si independenta ei în scopul promovarii pacii, progresului si securitatii în Europa si în lume;

3. întarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii a Uniunii;

4. dezvoltarea unei cooperari mai strânse în domeniul justitiei si afacerilor interne, garantându-se siguranta si securitatea popoarelor în conditiile facilitarii liberei circulatii a persoanelor;

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Comunitar.doc