Drept Comunitar

Drept comunitar

Sfarsitul celui de al doilea razboi mondial a gasit tarile din Europa intr-o stare de dezbinare totala cauzata de apartenenta la taberele beligiorante.

La nivel international se stabilesc parghii de comunicare intre state si se infiinteaza institutiile internationale.In 1945 prin afrondurile de la Bretton Woods se infiinteaza Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare.Aceste doua institutii aveau ca principala misiune realizarea unei conexiuni economice si de dezvoltare intre state.In domeniul comercial se instituie acordurile generale pentru tarife si comert.La nivel european,era dificila realizarea unei forme de cooperare juridica intre state pentru ca Germania si statele care i-au fost aliate in al doilea razboi mondial se confruntau cu numeroase pierderi de oameni si materiale.Cu toate acestea in 1946,primul ministru britanic, Winston Churchi,sustinea necesitatea infiintarii statelor unite ale Europei dupa modul federativ American.Aceasta propunere nu a gasit suportul necesar pentru a fi pusa in practica.Cooperarea politica si sociala dintre state s-a realizat prin infiintarea in mai 1949 a Consiliului Europei.Acest Consiliu si-a mentinut si-si mentine activitatea ca organizatiile interguvernamentale in care sunt membre 49 de state europene,precum si Israel.

La nivel economic ,unele state din vestul Europei sa coopereze in punerea in comun a productiei si distributiei carbunelui,otelului si a fierului.In perioadele 1950-1956 se instituie 3 tratate care genereaza comunitatile europene.

Primul tratat-tratatul care instituie comunitatea europeana a carbunelui si a otelului a fost semnat in 1951 la Paris.Au participat la acest tratat tarile member ale BN Lux,Italia,Franta si Germania.Prin acest tratat marile sectoare industriale au fost legiferate unic la nivelul tarilorsemnatare si si-a stability astfel o piata mica a producerii si distributiei industriale.Se impune prin acest tratat si controlul concertat asupra modului in care statele member isi respecta obligatiile asumate deasupra modului de respectare a regimului conventional.

Al doilea tratat-tratatul care distribuie comunitatea europeana a energiei tomice viza controlul asupra derularii programelor nucleare ale statelor member.Se incearca astfel ca arma nucleara san u ramana monopolul Statelor Unite,Marii Britanii si Rusiei,insa,in acelasi timp,se dorea ca asupra activitatilor nucleare sa se exercite un control permanent pentru a nu se prolifera folosirea la scara larga a armelor pentru distrugere in masa

Cel de al treilea tratat-Tratatul care instituie comunitatea europeana a intrat in vigoare in 1957 in urma semnarii acestuia la Roma.Acest tratat urmareste expansiunea comerciala internationala si extinderea cooperarii la toate domeniile economice si comerciale.

Dezvoltarea comunitatilor europene

Toate cele 3 tratate aveau un mechanism de functionare propriu cu institutiile de conducere si control separate.In 1965 printr-un tratat semnat de tarile member s-a decis unificarea institutiilor deliberative si consultative pentru realizarea unui consiliu unic si unei comisii unice.

Membrele UE(27)

La inceput au fost membrii: Franta,Germania,Italia,Belgia,Olanda si Luxemburg.In 1973 au aderat :Maria Britanie,Danemarca si Irlanda.In 1979 a aderat Grecia,1985-Portugalia si Spania; 1995-Finlanda,Austria si Suedia.CE o consecinta a dezvoltarii climatului concurential si economiei de piata in tarile din CEntrul si Estul Europei,in anul 2004,au aderat inca 10 state europene:Estonia,Lituania,Letonia,Malta,Cipru,Ungaria, Polonia,

Cehia,Slovacia,Slovenia.In 2007 va avea calitatea cu drepturi depline si Romania si Bulgaria

CURS 2

Actul unic european a apărut ca urmare a măririi numărului de membrii ai U.E. ca o necesitate de reformă instituţională a comunităţii. A fost aprobat acest stat ca urmare a promovării a unei carte albe europene în 1986. prin acest stat se stabileşte extinderea competenţelor instituţiilor comunitare în detrimentul statelor membru.

Tratatul de la Mastricht aprobat în 1992 şi intrat în vigoare în 1993 ca urmare a ratificării acestuia de către statele membre. Prin acest tratat se pun bazele conceptului de U.E. fără a conferii în mod direct şi nemijlocit personalitate juridică uniunii europene, tratatul reprezintă totuşi fundamentul noii Europe.

Pentru prima dată în locul sintagmei de comunitate unică europeană se folosesc termeni de Uniune Europeană şi de Comunitate Europeană.

Tratatul cuprinde 6 titluri prin care se legiferează cei 3 piloni comunitari ai U.E. şi anume: pilonul comunitar instituţional, cooperarea în politica externă şi de securitate comună şi cooperarea în domeniului justiţiei şi al afacerilor interne.

Prin acest tratat se legiferează conceptul de cetăţenie comunitară, de uniune economică şi monetară şi de uniune politică.

Cetăţenia europeană presupune că toţi cetăţenii statelor membre primesc cetăţenia comunitară care le conferă numai i serie de drepturi. Dreptul de a alege în oricare dintre statele europene dacă îşi are domiciliului în statul respectiv; dreptul de a se deplasa nemijlocit pe teritoriul statelor membre; drpetul de a se adresa Parlamentului European şi mediatorului european.

Prin emisiunea economică şi monetară se urmărea ca la finalul perioadei de tranziţie , statele membre să înlăture barierele comerciale şi vamale iar pe teritoriul european să circule o singură monedă.

Acest lucru s-a întâmplat la nivel teoretic în 1995 când moneda europeană ECU şi-a schimbat denumirea în EURO şi în mod practic, de la 1 ianuarie 2000 când statele U.E au adoptat moneda unică europeană.

Uniunea politică prevedea realizarea unei politici externe şi de securitate comune tuturor ţărilor membre. De asemenea, viza creşterea competenţelor instituţiilor comunitare în special a Parlamentului European.

Tratatul de la Amsterdam privind U.E. a fost semnat la 1 mai 1997 şi a intrat în vigoare în 1999. Prin acest tratat se legiferează securitatea muncii şi a lucrătorilor în spaţiul comunitar. Se sporesc atribuţiile Parlamentului European prin participarea acestuia la deciziile executive şi prin faptul că preşedintele comisiei urma a fi ales în Parlament.

Tratatul de la Nisa. În perioada 7-11decembrie 2000 a avut loc Conferinţa Interguvernamentală care a adoptat Tratatul de la Nisa.

Obiectivul conferinţei a fost acela de a reforma dispoziţiile instituţionale din Tratatul asupra U.E. şi tratatele comunitare institutive. Prin adoptarea acestui tratat s-a stabilit că este necesară extinderea U.E şi că mecanismele de funcţionare ale Uniunii trebuie modernizate.

Parlamentul European a primit rol de co-legislator având în acelaşi timp şi drept de co-decizie împreună cu Consiliul Uniunii. Se stabileşte numărul comisarilor europeni precum şi principiul rotaţiei în cadrul Comisiei.

Tratatului îi este anexată şi declaraţia privind viitorul U.E. dar şi carta drepturilor fundamentale ale Uniunii.

Pentru extinderea Uniunii cu ţările candidate s-a convenit realizarea unei dezbateri generale asupra următoarelor teme: simplificarea tratatelor comunitare, delimitarea competenţelor în cadrul uniunii, rolul cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii şi rolul Parlamentelor Naţionale în arhitectura Europeană.

Necesitatea unei largi dezbateri la nivelul Uniunii a pornit de la deficitul democratic sesizat în modul de funcţionare a mecanismelor comunitare precum şi a unei necesităţi de îmbunătăţire a relaţiei dintre U.E. , state şi cetăţeni.

Dezbaterea a început în 2001 şi s-a concretuzat în Conferinţa de la Laeken. Convenţia privind viitorul Europei a urmărit rezolvarea problemelor fundamentale şi elaborarea unei constituţii pt Europa.

Convenţia a reunit reprezentanţi ai statelor membre şi candiadte, 16 reprezentanţi ai Parlamentului European şi 2 membrii ai Comisiei Europene.

La data de 20 iunie 2003 în cadrul Consiliului European de la Salonic s-a luat decizia de a se lucra la tratat care să vizeze instituirea unei Constituţii pt Europa.

Proiectul acestui tratat a fost prezentat şi aprobat în anul 2003 la Roma. Odată semnat tratatul, urma ca statele membre să ratifice prin referendum Constituţia urmând ca aceasta să intre în vigoare după ce toate statele au ratificat-o dar nu mai târziu de anul 2008 întrucât 2 state membre: Olanda şi Franţa în consens cu Comisia Europenaă au luat decizia de a rediscuta prevederile constituţiei.