Drept Comunitar - Curs 3

Comisia Europeana

Comisia este o institutie foarte importanta a sistemului institutional co¬munitar, din moment ce reprezinta interesul comunitar comparat cu interesul national al fiecarui stat membru.

Ea este raspunzatoare de modul în care interesul comunitar prevaleaza atunci când un stat membru sau Consiliul UE ia o decizie referitoare la realizarea obiectivelor comunitare.

De asemenea, prin prezenta sa neîntrerupta, prin competenta personalului sau si prin relatiile sale mondiale, Comisia joaca un rol major în integrarea europeana.

în plus, analizând atributiile si responsabilitatile sale prevazute de art. 211 din TCE, Comisia apare ca organ executiv al Comunitatilor/UE, si în aceasta calitate ea constituie „motorul ce antreneaza activitatile comunitare".

5.4.1. Compozitia Comisiei Europene

în conformitate cu art. 213 din TCE, Comisia Europeana este compusa din „membrii alesi pe baza competentei lor generale (profesionale - n.a.) si care ofera toate garantiile de independenta".

De asemenea, art. 213 TCE (fost art. 157 CEE) prevede ca membrii Comisiei trebuie sa fie nationali ai statelor membre, si nu mai mult de doi pot avea aceeasi nationalitate.

în prezent sunt 20 de comisari, deoarece fiecare dintre cele cinci state mari (Franta, Germania, Italia, Anglia si Spania) are câte doi membri, iar celelalte tari, câte unul.

în mod evident, în perspectiva aderarii viitoare de noi tari, s-a decis modificarea numarul de comisari pentru a respecta egalitatea în drepturi a tuturor statelor Uniunii.

în acest sens, un prim pas a fost facut prin Protocolul asupra institutiilor comunitare în perspectiva largirii Uniunii, anexat Tratatului de la Amsterdam, care a fixat compozitia Comisiei la câte un national din fiecare stat membru, sub conditia ca si ponderea voturilor în Consiliu va fi modificata.

Ulterior, prin art. 4, pct. 1 din Protocolul asupra largirii Uniunii Europene anexat Tratatului de la Nisa s-a decis ca, începând cu 1 ianuarie 2005, Comisia sa fie „compusa dintr-un national al fiecarui stat membru", indiferent câte state vor fi incluse în Uniune la acea data.

Dupa ce însa Uniunea va fi formata din 27 de state membre, prima Comisie numita var avea un numar de comisari inferior46 numarului de state. în plus, comisarii vor fi alesi pe baza unei „rotatii egalitare"47 si vor fi considerati ca un „colegiu"48 de comisari.

Mentionam ca Protocolul asupra largirii Uniunii nu defineste înca procedura „rotatiei egalitare", dar stabileste în art. 4 pct. 3 si 4 ca „ansamblul criteriilor si regulilor necesare fixarii automate a compozitiei colegiilor succesive va fi hotarât de Consiliu prin vot unanim si cu aplicarea urmatoarelor principii:

- statele sunt egale în drepturi în ceea ce priveste determinarea ordinii de rotatie si a timpului prezentei nationalilor lor în Comisie, si drept consecinta intervalul dintre numarul total de mandate detinute de nationalii a doua state membre date nu poate fi niciodata mai mare de 1 (unu) - art. 4, pct. 3, lit. a;

- fiecare colegiu succesiv trebuie constituit astfel încât sa reflecte suficient de bine evantaiul demografic si geografic al ansamblului statelor membre ale Uniunii - art. 4 , pct. 3, lit. b;

- orice stat are dreptul de a numi (si de a avea - n.a.) în momentul aderarii sale la Uniune un national în Comisie, pâna când celelalte reguli de mai sus se aplica- art. 4, pct. 4".

Conform art. 213 din TCE, numarul membrilor Comisiei este fixat de Consiliu cu unanimitate de voturi.

în ceea ce priveste numirea membrilor Comisiei, s-a decis modificarea cu începere de la 1 ianuarie 2005 a procedurii folosite pâna în prezent.

Astfel, conform art. 214, pct. 2 al TCE (asa cum a fost modificat prin Tratatul de la Nisa), presedintele Comisiei va fi desemnat de catre Consiliul European cu majoritate calificata de voturi si va fi aprobat de Parlamentul European.

Apoi Consiliul UE, statuând cu majoritate calificata si de comun acord cu presedintele Comisiei desemnat conform procedurii de mai sus, va adopta lista celorlalti membrii ai Comisiei.

Aceasta lista trebuie sa tina seama de propunerile facute de Statele membre si de parerea presedintelui Comisiei deja desemnat.

în final, presedintele si membrii Comisiei constituiti în „colegii" sunt aprobati de PE si numiti (cu majoritate calificata) în functie de catre Consiliul UE.

Pe baza aprobarii colegiului, presedintele Comisiei poate numi vice¬presedintii49 (conform art. 217, pct. 3, TCE).

Este de remarcat faptul ca aceasta procedura nu echivaleaza cu o înves¬titura a Comisiei de catre Parlament (din moment ce guvernele nationale propun membrii Comisiei, iar Consiliul îi numeste), dar amplifica rolul avizului prealabil al Parlamentului si votului sau de încredere în procedura de numire a comisarilor.

în acelasi timp se observa ca, prin noua procedura de numire a comisarilor, se reduce substantial totusi „puterea" guvernelor nationale de a impune o anumita personalitate fie ca presedinte, fie ca membru în colegiu.

în acest sens, doctrina de specialitate50 a emis deja ideea ca „trebuie tinut cont în aceasta materie de decalajul care exista între dispozitia juridica prevazuta de tratat si practica institutionala care se dezvolta la nivel comunitar si care face ca numirea comisarilor sa fie obiectul unui compromis acceptabil de toate statele membre".

Mandatul individual al comisarilor înceteaza, conform art. 215 TCE prin: reînnoire regulata (adica prin rotatia prevazuta de art. 4, pct. 2 din Protocolul asupra largirii UE anexat Tratatului de la Nisa), demisie voluntara, demisie din oficiu sau deces. De asemenea, reamintim ca mandatul întregii Comisii poate înceta ca urmare a adoptarii motiunii de cenzura prevazute de art. 201 TCE.