Drept Comunitar European

Definire: Dreptul comunitar european este un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatiile care se stabilesc intre statele member si comunitati, intre statele membre si institutiile comunitare, doar intre comunitati, sau intre comunitati si institutii, aceste norme juridice fiind cuprinse in tratatele initiale si tratatele modificatoare, precum si in izvoarele dreptului comunitar derivate (acte juridice adoptate de institutii) cu privire la punerea in aplicare a competentelor comunitare.

Elementele defintiei:

Continutul ramurei de drept – un ansamblu de norme juridice care sunt cuprinse in tratatele initiale, tratatele modificatoare si actele juridice adoptate de institutii.

Obiectul – relatiile dintre statele membre si comunitati, intre statele membre si institutiile comunitare, doar intre comunitati, sau intre comunitati si institutii, cu privire la punerea in aplicare a competentelor comunitare.

Subiectele – statele, institutiile, comunitatile si persoanele fizice si juridice.

Denumire:

Drept comunitar European – s-a impus ca denumire generala

S-a pornit de la idea unei ramuri de drept generale si s-a ajuns ca in present sa putem vorbi de ramuri comunitare specializate.

Declaratia Schuman:

La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez de externe, lansa declaratia, inspirata de Jean Monnet, prin care propunea infiintarea unei piete comune a carbunelui si otelului, care sa fie condusa potrivit metodelor supranationale, metode ce implica o ruptura de schemele traditionale ale relatiilor intre state.

„Planul Schuman”, menit sa evite o noua conflagratie mondiala, prin punerea ramurilor de baza ale industriei de armament sub control international, prin intermediul unui tratat inviolabil, a fost acceptat de Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. Tratatul a fost semnat pe 18 aprilie 1951, la Paris si a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Fiind incheiat pe o perioada de 50 de ani, acest tratat a incetat sa mai produca efecte la data de 23 iulie 2002.

„Pace mondiala, realizari concrete, comunitate, fuziune de interese esentiale, destin de acum inainte comun sunt cuvinte cheie care poarta spiritul si metoda comunitara si conserva astazi toate puterile lor mobilizatoare”.

Tratatul contine patru titluri si anume:

- superioritatea institutiilor – aplicarea in cadrul relatiilor internationale a principiilor de egalitate, de arbitraj si de conciliere în vigoare în interiorul acelorasi democratii constituie un progres al civilizatiei;

- independenta institutiilor comunitare – institutiile comunitare dispun de autoritate proprie;

- colaborarea între institutii – dialogul între cele patru institutii (Înalta Autoritate – 9 membri desemnati de cele sase guverne si având rol executiv comunitar, Consiliul Superior de Ministri – scopul sau e de a da avize conforme în anumite situatii, Adunarea Parlamentara – cu rol de control democratic, Curtea de Justitie – cu scopul de a asigura respectarea normelor comunitare ) era organizat pe o baza de colaborare si nu de subordonare;

- egalitatea între state – Jean Monnet era convins ca doar principiul egalitatii între state era de natura sa creeze o noua mentalitate.

Premise europene favorabile crearii comunitatii europene:

- se simtea nevoia crearii de aliante pentru a asigura o dezvoltare economica si o pace europeana (organizatii militare: NATO (1949), Uniunea Europei Occidentale(1948), politice: Consiliul Europei (1949) si economice: Organizatia Europeana de Cooperare Economica devenita ulterioeo OEDE (1948)).

- Declaratia lui Schuman (1950)

- Ca urmare a acestei declaratii se semneaza in 1951 Tratatul de la Paris, prin care ia nastere prima organizatie – CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului). Statele semnatare au fost Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg.

- Principiile de colaborare dintre state in cadrul organizatiei erau unice: eliberarea barierelor vamale, colaborarea dintre institutii, egalitatea intre state, etc.