Cuprins
- PRELEGEREA III. INSTITUŢIILE POLITICE ALE UNIUNII EUROPENE. COMISIA EUROPEANĂ 1
- SECŢIUNEA 1 2
- Preliminarii. Instituţiile Uniunii Europene 2
- Comisia Europeană 3
- § 1. Consideraţii generale 3
- § 2. Organizarea Comisiei Europene 3
- A. Componenţa Comisiei 3
- B. Statutul membrilor Comisiei 3
- C. Mandatul comisarilor 3
- D. Procedura de numire a Comisiei 4
- § 3. Preşedintele Comisiei 4
- § 4. Funcţionarea Comisiei 4
- A. Principiul colegialităţii 4
- B. Atenuări ale principiului colegialităţii 5
- § 5. Personalul Comisiei 5
- § 6. Atribuţiile Comisiei 6
Extras din document
SECȚIUNEA 1
Preliminarii. Instituțiile Uniunii Europene
CEE avea iniţial patru instituţii – Comisia, Consiliul, Adunarea Parlamentară şi Curtea de Justiţie. Din 1989 a început să funcţioneze Tribunalul de Primă Instanţă, asistând Curtea în activitatea jurisdicţională, dar Tribunalul nu a fost considerat ca o instituţie separată, ci s-a apreciat că a fost „adăugat” Curţii. Prin Tratatul de la Maastricht, Curtea de Conturi a fost ridicată la rangul de instituţie comunitară. Aşadar, la această oră funcţionează cinci instituţii comunitare: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi.
În 1974 s-a înfiinţat Consiliul European, prin instituţionalizarea întâlnirilor la vârf dintre şefii de stat sau de guvern ai statelor membre. Consiliul European a fost recunoscut formal prin AUE şi a fost stabilit ca instituţie a Uniunii prin Tratatul de la Maastricht.
Consiliul European este competent să abordeze orice materie de resortul Uniunii. În schimb, instituţiile comunitare au atribuţii diferite în cadrul pilonilor 2 şi 3, în raport cu activitatea desfăşurată în pilonul comunitar.
Comisia este independentă de state şi reprezintă interesele supranaţionale. Consiliul European şi Consiliul UE exprimă logica interguvernamentală, reflectând interesele naţionale, în timp ce PE este exponentul logicii democratice. Sistemul instituţional este completat de Curtea de Justiţie, care, împreună cu Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul funcţiei Publice efectuează controlul jurisdicţional. Cât despre Curtea de Conturi, aceasta realizează controlul financiar.
În plus, există un mare număr de organe create de tratate (Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor etc.) sau de instituţiile înseşi (Coreper, Comitetul pentru vize, Comitetul pentru energie, Comitetul pentru educaţie etc.).
N.B.: Doar Comunităţile au personalitate juridică. Instituţiile comunitare nu au personalitate juridică, dar, pentru exercitarea atribuţiilor ce derivă din personalitatea juridică, Comunităţile sunt reprezentate de Comisie. Astfel, în cazul în care o comunitate este parte într-un proces desfăşurat în faţa unei instanţe naţionale, ea este reprezentată de Comisie.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, când CE va fi înlocuită de Uniunea Europeană, vor funcţiona următoarele instituţii: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi.
2
SECȚIUNEA 2. Comisia Europeană
§ 1. Considerații generale
Comisia este o instituţie originală, prezenţa ei ilustrând una din deosebirile capitale dintre Comunitate şi organizaţiile internaţionale clasice, prin faptul că este independentă de state, apărând interesele generale ale Comunităţii.
Sediul principal este la Bruxelles, iar anumite servicii ale sale sunt amplasate la Luxemburg. Comisia are reprezentanţe în statele membre şi delegaţii în multe state terţe.
§ 2. Organizarea Comisiei Europene
A. Componenţa Comisiei
Comisia e compusă din 27 de membri, cetăţeni ai statelor membre, câte unul de fiecare stat. Creşterea numărului de membri în urma extinderi masive ridică probleme, întrucât duce la diminuarea eficienţei instituţiei, prin suprapunerea competenţelor comisarilor, creşterea rivalităţilor dintre ei şi apariţia unor conflicte birocratice. Din această cauză, Tratatul de la Lisabona micşorează numărul acestora la două treimi din numărul statelor membre, introducând un sistem de rotaţie între statele membre.
B. Statutul membrilor Comisiei
Comisarii sunt numiţi în baza competenţei lor generale. Ei trebuie să ofere garanţii de independenţă. În exercitarea funcţiei, li se interzice să solicite sau să accepte instrucţiuni din partea unui guvern sau a altui organism. În mod corespunzător, şi statele se angajează să respecte independenţa acestora. S-au semnalat însă unele cazuri de ingerinţe ale guvernelor în activitatea unor comisari numiţi de acestea.
Tot în sensul asigurării independenţei comisarilor, art. 213 alin. 2 TCE prevede anumite incompatibilităţi: pe durata mandatului, membrii Comisiei nu pot exercita nicio altă funcţie, remunerată sau nu. De asemenea, la preluarea funcţiei, ei se angajează solemn ca, pe durata exercitării funcţiei şi după încetarea ei, să îndeplinească obligaţiile ce rezultă din funcţie, mai ales datoria de a manifesta onestitate şi circumspecţie în acceptarea anumitor poziţii sau avantaje după încetarea funcţiei.
În cazul încălcării acestor obligaţii, Curtea de Justiţie, sesizată de Consiliu sau de Comisie, îl poate destitui pe comisarul în cauză ori îl poate declara decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care înlocuiesc acest drept.
În contrapartidă, ei beneficiază de privilegiile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor.
Conținut arhivă zip
- Drept Comunitar Suport Curs 3.pdf