Drept constituțional 1

SUBIECTUL 1 Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Concept istoric, prevederi ale conventiilor internationale in materie.

Norme constitutionale si legale in domeniul drepturilor fundamentale ale cetatenilor romani in conformitate cu Constitutia Romaniei din 1991, republicata.

a.Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Concept istoric, prevederi ale conventiilor internationale in materie.

Concept istoric: Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea întregii activităţi umane, bineînţeles a aceleia democratice. Drepturile şi libertăţile omului, cu multiplele lor ramificaţii şi implicaţii teoretice, dar mai ales practice, reprezintă un domeniu important în preocupările fiecărui stat precum şi în ale comunităţii umane internaţionale. Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pt libera dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie si alte legi. Corelativ cu drepturile fundamentale, cetăţenii români au şi o serie de îndatoriri fundamentale. Existenţa îndatoririlor fundamentale este o cerinţă firească într-o societate democratică. Ele sunt acele obligaţii ale cetăţenilor considerate esenţiale pentru realizarea scopurilor sociale înscrise în Constituţie şi asigurate în îndeplinirea lor prin convingere sau la nevoie prin forţa de constrângere a statului. Este evidentă legătura indisolubilă ce există şi trebuie să existe între drepturi şi îndatoriri, îndatoririle asigurând şi ele, prin conţinutul lor, dezvoltarea personalităţii umane, realizarea scopurilor societăţii. Îndatoririle fundamentale sunt esenţiale pentru stat, în aceeaşi măsură în care drepturile şi libertăţile sunt esenţiale pt cetăţeni. Indatorirea fundamentala a cetateanului este o obligatie si nu o indrituire, asa cum este dreptul fundamental. Indatoririle fundamentale sunt asigurate in realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forta de constrangere a statului, caci ele sunt veritabile obligatii juridice. O trasatura a indatoririlor fundamentale este aceea ca ele sunt expres formulate prin chiar textul Constitutiei. Indatoririle fundamentale sunt acele obligatii ale cetatenilor, considerate esentiale de catre popor pentru realizarea intereselor generale, inscrise in Constitutie si asigurate in realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forta de constrangere a statului.

Sfera drepturilor omului şi cetăţeanului

Generaţiile de drepturi

Tehnic vorbind, a devenit astăzi obişnuit ca drepturile omului să fie prezentate într-o clasificare ce cuprinde trei generaţii, ceea ce permite o perspectivă de ansamblu, cu caracter istoric şi care subliniază complementaritatea lor, atât în momentul revendicării, cât şi în cel al recunoaşterii juridice.

Astfel, fac parte din drepturile din prima generaţie drepturile civile şi politice (cum ar fi libertatea individuală, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare etc.), apărute ca măsuri de protecţie a individului contra violenţei şi arbitrariului guvernanţilor, ca revendicări ale unei poziţii juridice egale în faţa legii.

Apoi s-au impus drepturile sociale, economice şi culturale, drepturile din a doua generaţie (cum ar fi dreptul la muncă, dreptul la educaţie, dreptul la protecţia socială etc.). care implică din partea statului acţiuni, măsuri, garanţii.

Pe fondul sporitei internaţionalizări a conceptului de drepturi ale omului, s-a impus o a treia generaţie de drepturi, denumite drepturi de solidaritate (cum ar fi dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu înconjurător sănătos etc.). Cert însă este faptul că ele nu pot fi realizate în conţinutul lor de fiecare stat în parte, ci presupun necesitatea cooperării statelor.

b. Norme constitutionale si legale in domeniul drepturilor fundamentale ale cetatenilor romani in conformitate cu Constitutia Romaniei din 1991, republicata

Inviolabilităţile

1.Dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică, dreptul la integritate psihică

Aceste drepturi sunt reglementate de către Constituţie în art. 22.

Dreptul la viaţă este cel mai natural drept al omului. Este un drept cetăţenesc cu care începe inventarul drepturilor omului în cele mai importante acte internaţionale în acest domeniu. Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor omului stabileşte în art. 3 că „Orice om are dreptul la viaţă, libertate şi la inviolabilitatea persoanei”. Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră în art. 2 că „Dreptul oricărei persoane la viaţă este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de către un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată de lege cu această pedeapsă”, iar Pactul privitor la drepturile civile şi politice stabileşte în art. 6 pct. 1 că „Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar”.

Dreptul la viaţă este asigurat prin întreg sistemul constituţional. Art. 22 din Constituţie se referă la dreptul la viaţă. Art. 22 alineatul (3) interzice pedeapsa cu moartea, ca fiind contrară drepturilor naturale ale omului. Interdicţia prevazută de art 22 al. (3) este absolută, nici o excepţie nefiind posibilă.

Dreptul la integritatea fizică e clar definit prin chiar formularea constituţională. Strânsa sa legătură cu dreptul la viaţă a determinat reglementarea în acelaşi articol. Respectul integrităţii fizice este garantat chiar prin Constitituţie, rezultând astfel obligaţia autorităţilor publice de a o asigura. Orice atingere adusă interegrităţii fizice a persoanei va trebui sancţionată de către lege, iar dacă ea se impune, totuşi, din considerente de ordin social, ea se poate face numai prin lege, în condiţiile articolului 53 din Constituţie (de exemplu vaccinarea pentru combaterea unei epidemii, recoltarea de sânge pentru dovedirea intoxicaţiei alcoolice, efectuarea unui operaţii chirurgicale cu acordul pacitentului etc.)

Dreptul la integritate psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituţională, omul fiind conceput - sub aspect juridic - ca un complex de elemente în care fizicul şi psihicul nu pot fi despărţite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integrităţi este contrară drepturilor umane.

Respectul vieţii, integrităţii fizice şi a integrităţii psihice implică în mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce face în mod expres articolul 22 alineatul (2). Practicarea unor asemenea precedee şi tratamente este o încalcare a demnităţii şi personalităţii omului. Prevederile privind interzicerea torturii, a pedepselor sau tramentatelor inumane ori degradante, se regăsesc în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.5), în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice (art.7), şi mai ales în Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (ONU, 10 decembrie 1984). Această Convenţie defineşte tortura ca un act prin care o durere sau suferinţă ascuţite, fizice sau mentale, sunt produse intenţionat unei persoane cu scopul de a obţine de la ea sau de la o terţă persoană informaţii sau mărturisire, de a pedepsi un act pe care ea sau o terţă persoană l-a comis sau se presupune de al fi comis, de a intimida sau de a face presiune asupra sa sau de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv fondat pe o formă de discriminare indiferent care este, dacă o asemenea durere sau asemenea suferinţă sunt produse de un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană având o împuternicire oficială sau la instigarea sa sau cu consimţământul său expres sau tacit. Convenţia cuprinde angajamentul statelor de a lua măsurile legislative, administrative, judiciare şi orice alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea de acte de tortură, aplicare de pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, pe teritoriul ce se află sub jurisdicţia lor.