Drept Constituțional

CURSUL 1

CETĂŢENIA ROMÂNĂ

NOŢIUNEA DE CETĂŢENIE

Cetăţenia interesează nu numai dreptul constituţional, ci şi dreptul internaţional (public şi, în mod deosebit, cel privat), dreptul familiei etc. Constituţia şi legile conferă cetăţenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), în timp ce persoanelor care nu au această calitate nu le conferă decât o parte din aceste drepturi. Străinii şi persoanele fără cetăţenie (apatrizii) nu se pot bucura de drepturile politice, deoarece numai cetăţenii exercită puterea şi astfel numai ei pot participa la guvernarea societăţii din care fac parte şi de destinele căreia sunt legaţi. Totodată, numai cetăţenilor le incumbă anumite obligaţii, cum ar fi, de exemplu, obligaţia de apărare a patriei etc.

Noţiunea de cetăţenie este utilizată atât într-un sens juridic, cât şi într-un sens politic atunci când este privită ca o apartenenţă a unui individ la o colectivitate umană (naţiune, popor), organizată în stat.

Noţiunea de cetăţenie are în dreptul constituţional două accepţiuni: a) în primul rând noţiunea de cetăţenie este folosită pentru a desemna o instituţie juridică, o grupare de norme juridice; b) în al doilea rând noţiunea de cetăţenie este utilizată pentru a caracteriza condiţia juridică care se creează persoanelor ce au calitatea de cetăţean. În această a doua accepţiune, cetăţenia se axează în jurul ideii de subiect de drept şi numai aici se vorbeşte de cetăţenia unei persoane, dobândirea şi pierderea cetăţeniei.

În literatura juridică cetăţenia a fost concepută fie ca o “legătură între individ şi stat”, fie ca o “legătură politică şi juridică”, ca o apartenenţă juridică sau ca o calitate a persoanei. Analiza opiniilor exprimate în doctrina juridică prezintă un anumit interes teoretic în stabilirea conceptului de cetăţenie.

Într-o opinie, cetăţenia era privită ca legătura care uneşte un individ, un grup sau anumite bunuri cu un anumit stat. Această opinie este caracteristică unor autori care considerau că raporturile juridice se pot stabili şi între persoane şi bunuri, nu numai între persoane. Această teză era greşită, neştiinţifică, deoarece raporturile juridice se pot stabili numai între oameni. Niciodată raporturile juridice nu pot lua naştere între oameni şi bunuri.

Într-o altă opinie, se pleacă în definirea cetăţeniei de la teza conform căreia statul ar fi suma celor trei elemente: teritoriu, populaţie şi suveranitate. Aceşti autori definesc cetăţenia ca o legătură politică sau juridică sau ca pe o calitate a persoanei, în virtutea căreia persoana face parte din populaţie, care ar fi unul din elementele constitutive ale statului.

Cetăţenia poate fi definită mai exact ca fiind legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un anumit stat. Această legătură se exprimă prin totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre o persoană şi statul al cărui cetăţean este şi, mai mult, este o legătură juridică specială, reflectată pe plan extern, păstrată şi prelungită oriunde s-ar găsi persoana, în statul său de origine sau în alt stat.

Pentru a defini cetăţenia română trebuie să pornim de la faptul că cetăţenia are un conţinut şi o finalitate care se corelează cu realităţile economice, sociale şi culturale concrete, dintr-o societate dată. Titlul de cetăţean român dovedeşte apartenenţa la statul român, stat în care suveranitatea naţională aparţine poporului. Cetăţenii români se bucură de drepturi şi libertăţi democratice, drepturi care nu sunt numai proclamate, ci şi garantate în exercitarea lor efectivă. Cetăţenii români sunt beneficiarii drepturilor şi libertăţilor, dar în acelaşi timp şi titularii unor îndatoriri. Titlul de cetăţean român impune devotament şi fidelitate faţă de patrie, slujirea intereselor poporului, precum şi îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor înscrise în Constituţie şi legile ţării. Egali în drepturi şi îndatoriri, cetăţenii români sunt răspunzători deopotrivă pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării.

În definirea cetăţeniei române trebuie să plecăm de la faptul că ea reprezintă expresia relaţiilor social- economice, politice şi juridice, dintre persoanele fizice şi statul român. Cetăţenia română nu este o simplă legătură politică sau juridică între individ şi comunitate, ci este o integrare a individului în colectivitate. Putem remarca faptul că numai persoanele fizice au cetăţenie. Cetăţenia română trebuie considerată ca acea calitate a persoanei fizice care exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenţa sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţia şi de legile României.