Drept Constituțional

CONSTITUŢIONAL

Cap I

1. Noţiunea de drept constituţional

2. Trăsăturile dreptului constituţional

3. Izvoarele dreptului constituţional

4. Locul dreptului constituţional în sistemul dreptului

5. Scurtă privire istorică asupra dreptului constituţional

Dreptul constituţional este ansamblul normelor juridice care au ca numitor comun reglementarea fenomenelor şi organizării juridice a statelor.

Obiectul dreptului constituţional presupune încadrarea juridică a fenomenelor politice adică acele fenomene care rezultă din comportamentul oamenilor în societate.

Dreptul constituţional are un intreit obiect:

1. Instituţional care include studiul instituţiilor politice şi a problemelor juridice puse de acestea, precum şi bazele constituţionale ale instituţiilor administrative şi jurisdicţionale;

2. Normativ care acoperă sursele dreptului. Sunt 3 situaţii:

a. După cum există o singură sursă - naţională,

b. Două surse - naţională, internaţională;

c. Si trei surse - naţională, internaţională şi locală.

3. Substanţial sau relaţional propriu dreptului constituţional modern care se referă la drepturile şi libertăţile individuale

Trăsăturile dreptului constituţional:

1. Este un drept fundamentat pe o interpretare jurisprudenţială

2. Este un drept al Constituţiei, Constituţia fiins sursa principală a dreptului constituţional

3. Defineşte şi interpretează legea fundamentală

4. Este sancţionat de un judecător constituţional

Izvoarele dreptului constituţional.

1. Constituţia este principalul izvor al dr constituţional, se află în vârful ierarhiei şi toate celelalte legi trebuie să i se supună în sensul că nu pot conţine prevederi care să contravină constituţiei.

2. Legile sunt edictate de Parlament. Legile organice reglementează domenii de importanţă majoră pentru societate. Legile ordinare constituie izvor al dreptului constituţional în măsura în care transpun în practică dispoziţii cu caracter general, principii sau garanţii enumerate de constituţie.

3. Hotărârile Parlamentului privind Regulamentele Camerelor şi cu ordonanţele Guvernului.

4. Tratatele şi convenţiile internaţionale şi în primul rând Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Dacă există neconcordanţe între pacte şi tratate care privesc legile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, excepţie câmd constituţia sau legile interne sunt mai favorabile.

5. Cutuma sau obiceiul

6. Practica Curţii Constituţionale

Jurisprudenţa nu este socotită ca generatoare de drepturi.

Locul dreptului constituţional

Dreptul constituţional apare în sistemul de drept în dublă ipostază:

- Ramură de drept adică ca o totalitate de norme şi instituţii juridice

- Factor structurand al întregului sistem orientând reglementarea juridică în celelalte ramuri de drept

Dreptul constituţional se include în dreptul public. Distincţia între dreptul şi dreptul privat:

1. Din punct de vedere organic dreptul public priveşte raporturile guvernanţi – guvernaţi. Dreptul privat se referă la raporturile dintre guvernaţi

2. Din punct de vedere formal dreptului public îi este specific actul unilateral, raporturile fiind de forţă. Dreptului privat îi este specific actul bilateral contractual.

3. Din punct de vedere material dreptul public are ca obiect de reglementare interesul general, dreptul privat tratează interesul particular.

În cadrul dreptului public există şi dreptul public internaţional care se ocupă de relaţiile ce se stabilesc între state sau între state şi organizaţii internaţionale.

Dreptul public intern priveşte raelaţiile din interiorul unui stat.

Scurtă privire istorică asupra dreptului constituţional

Începutul dreptului constituţional poate fi plasat în Grecia Antică. În Roma a fost transmis mai târziu. Aristotel a lăsat 158 de constituţii a cetăţilor greceşti. În grecia antică a fost pronunţat cuvântul democraţie (guvernarea de către popor).

În lucrarea sa politica, Aristotel distinge trei tipuri de constituţie:

1. cea monarhică

2. Cea aristocratică

3. Şi cea democratică

Fiecare din acestea prezentând şi o formă coruptă: tiranică, oligarhică, demagogică. Lui Aristotel îi datorâm prima formulare a principiului separării puterilor în stat.

Roma, la începuturile ei republicane, se asemăna cu cetăţile greceşti. Odată cu trecerea la epoca imperială, Roma devine capitala unui stat federal compus din cetăţile cucerite şi reduse la statulul de vasal. Roma a lăsat dreptului constituţional 2 concepte: 1. Suveranitate şi 2. Imperium.

Dreptul constituţional clasic a apărut la sfârşitul evului mediu în Anglia.

Magna carta proclama dreptul de siguranţa vieţii şi a averii, libertatea individuală şi comerţul liber.

Statele Unite se dotează cu constituţie scrisă în care sunt proclamate libertăţi individuale. Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a enumerat o serie de drepturi ca fiind naturale şi imprescriptibile. În 1791 este elaborată prima constituţie elaborată numită şi Gironvina. În principatele române au fost regulamentele organice.

În 1866 a fost prima constituţie sistematică in România.