Extras din document
Cursul 1 Teoria generală a dreptului comparat - stiintă si metodă de studiu (analiză
selectivă);
Dimensiunea comparativă a devenit una din caracteristicile majore ale gândirii juridice
contemporane1si după părerea noastră a devenit chiar una dintre componentele variabile ale
acestei gândiri, consecintă a dezvoltării diacronice a societătilor constituite în stat sau a
societătii internationale si implicit a prefacerii valorilor.
Din acest punct de vedere se poate aprecia că studiul dreptului si inclusiv a dreptului
comparat poate fi corelat într-o mare măsură cu studiul istoriei în diferite etape ale evolutiei
sale.
Putem astfel, considera că în istoria formării dreptului trebuie retinută perioada
receptării dreptului imperial de către popoarele supuse.
Debutul acestei perioade începe după opinia noastră cu fenomenul receptării dreptului
roman, aplicabil în multe tări ale lumii, secole de-a rândul, chiar după căderea imperiului roman.
În Germania sau în Grecia dreptul roman s-a aplicat în mod direct până în secolul nostru.
În Anglia primul document cu caracter constitutional , Magna Carta de la 1215, era redactat
în limba latină.
În Franta, dreptul roman a fost aplicat melanjat (cum spun francezii) împreună cu cutumele
si normele locale.
Tot în abordare retrospectivă poate fi retinută receptarea dreptului francez.
Cuceririle napoleoniene au introdus codul civil si codul comercial francez în Italia, Olanda,
Belgia si Luxemburg.
Legea franceză a devenit apoi aplicabilă în fostele colonii franceze care, chiar după
dobândirea independentei, si-a mentinut aplicabilitatea.
De asemenea, anumite state în care influenta culturii si stiintei juridice franceze a fost
preponderentă au adoptat reglementări specifice, inspirate după modelul francez, printre care se
numără si România.
Într-o altă parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului britanic.
Common-law, asa cum este denumit acest sistem, s-a extins în fostele colonii britanice
(Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu exceptia Quebec-ului, unele state anglofone din Africa).
În India s-a realizat un sistem de o deosebită originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindus
traditional cu dreptul britanic, care pentru prima dată în lume, a fost codificat.
Un fenomen interesant a avut loc în S.U.A., cu exceptia provinciei Louisiana (fostă
colonie franceză care a receptat dreptul francez).
În S.U.A., common-law adus de colonistii englezi s-a adaptat structurii federale a acestei
tări, rezultând un sistem juridic sensibil diferit de cel original.
Si exemplele ar putea continua.
1 Victor Dan Zlătescu, Geografie juridică contemporană, Editura Stiintifică si Enciclopedică , Bucuresti, 1981,
p.5si urm. Cercetarea comparativă a devenit în zilele noastre o metodă curentă care conferă, indiscutabil, o optică
mai complexă, adesea surprinzătoate, asupra propriei legislatii si perspectivelor acesteia, ca si asupra locului pe care
îl ocupă sistemul juridic al fiecărei tări în ansamblul marilor sisteme juridice ale lumii contemporane. Dintr-un
studiu, cel mai adesea exegetic, aplecat în mod exclusiv asupra propriei legislatii, cercetarea juridică îsi găseste o
nouă dimensiune, dobândeste un orizont mai vast, devenind capabilă să aprecieze mai bine locul si valoarea reală a
fiecărei institutii, dacă nu a fiecărei reglementări în parte.
2
Dar, pentru cursul nostru, exemplele mentionate mai, le considerăm semnificative pentru a
marca perioada de început a conturării marilor sisteme de drept contemporane si implicit a
originii dreptului compat ca stiintă si metodă de studiu a acestor sisteme.
Cursul contribuie la însusirea de către studenti a teoriei generale a dreptului comparat cu
aplicare în domeniul dreptului în general si al dreptului constitutional în special, cu referire la
tema în discutie a drepturilor omului si cetăteanului si la protectia acestor drepturi si libertăti la
nivel statal, regional si universal.
Teoria comparatistă este folosită de toate ramurile de drept în studiile efectuate. Metoda
comparativă face parte dintre metodele cercetării stiintifice juridice.
Un studiu comparat este, dincolo de o optiune doctrinară, un imperativ determinat de
procesul de integrare a României în Uniunea Europeană.2
Logica defineste comparatia ca pe o operatie ce urmăreste constatarea unor elemente
identice sau divergente la două fenomene. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state,
a trăsăturilor, ramurilor, si normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoasă în procesul
metodologic de studiere a fenomenului juridic.3
Masteranzii trebuie să înteleagă că dreptul comparat acoperă un aspect dual : dreptul
comparat ca ramură de drept si dreptul comparat ca metodă de studiu.
Disciplina de studiu îsi justifică utilitatea prin faptul că la ora actuală există o Constitutie
pentru Europa si constitutiile statelor membre ale Uniunii Europene. Rezultă astfel necesitatea
unui studiu al raporturilor dintre dispozitiile Constitutiei pentru Europa si dispozitiile
Constitutiilor statelor membre ale U.E., precum si raportarea acestor sisteme constitutionale la
standardele relevante cu caracter de universalitate.
Sistemul regional european nu poate fi abordat ca un sistem înschis, el trebuie privit ca un
sistem deschis către sistemul universal si în acest sens vom extinde metoda comparativă la
standardele O.N.U..
În acest context, vor fi supuse analizei comparatiste în materie, Constitutia pentru Europa,
zece constitutii ale unor state membre ale Uniunii Europene precum si standardele relevante în
materie ale Uniunii Europene, ale Consiliului Europei si ale O.N.U..
Dreptul comparat nu este o ramură de drept care să cuprindă un ansamblu de norme juridice
aplicabile raporturilor sociale.
În literatura de specialitate, atunci când se vorbeste de natura juridică a dreptului comparat,
s-au formulat două opinii :
a) dreptul comparat ca stiintă a dreptului ;
b) dreptul comparat ca metodă de studiu.
Dreptul comparat ca metodă de studiu, după opinia nostră, poate fi definit ca un ansamblu
de procedee potrivit cărora se realizează compararea unor standarde juridice dintr-un
anumit domeniu de reglementare, a unor norme, a unor reglementări, a unor institutii sau
a unor sisteme juridice nationale cu standardele, normele, reglementările, institutiile sau
sistemele juridice din alte tări, în scopul de a evidentia asemănările si deosebirile dintre
ele, sau existenta unor elemente identice, concordante, neconcordante sau divergente.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Constitutional Comparat.pdf