Drept constituțional și instituții politice contemporane

CURS 1: Introducere

Studierea, dar mai ales intelegerea structurilor si institutiilor constitutionale, presupune anumite clasificari si delimitari ale termenilor cu care se opereaza. De aceea se impugn a fi date cateva explicatii pricind: societatea, statul, dreptul, politica si morala.

I. Societatea umana

Este un complex de oameni, grupuri, clase, realitati economice si politice. De asemenea, societatea umana se diferentiaza de cea animala nu numai prin caracteristicile umane (ratiunea si morala), ci si prin caracterul sau organizat. Societatea umana este influentata de o serie de factori economici, ideologici si istorici.

Este important de retinut si faptul ca societatea umana a existat, s-a dezvoltat si s-a impus numai in structuri organizate, iar de-a lungul timpului structura care a rezistat si rezista este STATUL.

II. Statul

Cunoaste doua lucruri:

1. In prima acceptiune, prin stat intelegem suma a 3 lucruri: teritoriul, populatia si suveranitatea.

2. In cea de-a doua acceptiune, prin stat intelegem forma organizata a puterii populatiei. Astfel statul este un ansamblu systematic de organe de stat (autoritati); el cuprinde patrulamente, guverne, autoritati judecatoresti, inchisori, etc.

Statul are o serie de functii examinale, de regula, sub diverse ipostaze. Astfel, putem identifica:

 Functia legislative, executive, judecatoreasca;

 Functii interne, externe;

 Functii economice, sociale, culturale;

 Functii represive;

De asemenea, important de retinut este si faptul ca statul poate fi si persoana juridical in raporturile juridice in care participa, nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi (raporturile de drept penal).

III. Dreptul

Statul creaza dreptul si, paradoxal, dreptul delimiteaza configuratia si actiunile statului. Creand dreptul, statul a impus o serie de reguli de conduita, norme obligatorii pentru toti membrii societatii.

Dreptul:

 Obiectiv:

• Public;

• Privat;

 Subiectiv;

 Pozitiv;

 Natural;

Dreptul obiectiv => totalitatea normelor juridice, adica totalitatea regulilor de conduita instituite / sanctionate de catre stat, care exprima vointa poporului, ridicata la rang de lege, a caror aplicare se realizeaza de bunavoie si, in ultima instanta, prin forta coergitiva a statului (forta de sanctionare a statului). Dreptul obiectiv cuprinde reguli generale si impersonale, deci obligatorii pentru toti membrii societatii.

Dreptul public cuprinde normele juridice care vizeaza statul, autoritatile publice si raporturile lor cu personae particulare. Dreptul public este dominat de interesul general, de satisfacerea acestuia, de aceea in raporturile juridice de drept public prevaleaza vointa statului, a autoritatilor publice.

Dreptul public cuprinde mai multe ramuri de drept: constitutional, penal, international public, financiar, etc.

Dreptul privat cuprinde normele juridice care privesc personae particulare (fizice si juridice) si raporturile dintre ele. Dreptul privat cuprinde mai multe ramuri de drept: commercial si civil.

Justificarea impartirii normelor juridice in dreptul public sic el privat consta in:

 In dreptul public (cel putin unul dintre subiectii raportului public este subiect public – statul) subiectii sunt inegali, iar actele juridice au, de regula, un character obligatoriu si sunt publice;

 In dreptul privat subiectii sunt egali, iar actele juridice au, de regula, un character secret;

 Dreptul public vizeaza interesul general, pe cand cel privat vizeaza interesul persoanei private.

Dreptul subiectiv consta in posibilitatea garantata de lege vointei unei personae, in temeiul careia aceasta poate desfasura o anumita conduita sau poate sa solicite unui tert sa realizeze sau sa se abtina de la o anumita activitate.

IV. Politica

Desi cel mai frecvent utilizat, termenul “politica” este cel mai greu de definit. Structurile constitutionale moderne nu pot fi explicate si nici concepute fara legatura cu politica. Nu pot si nici nu exista parlamente apolitice, nici partied politice apolitice.

De aceea, in sensul care ne intereseaza, prin politica intelegem o forma de activitate sociala care se extinde asupra relatiilor dintre clase, natiuni si grupuri de interese in lupta pentru putere.

V. Morala poate fi definite ca o forma a constiintei sociale care fixeaza in principii si reguli, cererile de comportament referitoare la raporturile dintre indivizi, pe de o parte si societate pe de alta parte.

IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI CONSTITUTIONAL

Izvoare de drept => forme de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de editare sau sanctionare a lor de catre stat.

Criterii de clasificare sa izvoarelor formale:

1. Dupa autoritatea publica emitenta;

2. Dupa continutul normative al actului;

Izvoarele formale:

1) OBICEIUL (Cutuma): izvor de drept formal in unele sisteme constitutionale;

2) CONSTITUTIA si LEGILE DE MODIFICARE A CONSTITUTIEI (Constitutia este izvor principal);

3) LEGEA CA ACT JURIDIC AL PARLAMENTULUI: legile ordinare sunt izvoare de drept constitutional cu conditia sa reglementeze relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii (ex: legile electorale);

4) REGULAMENTELE PARLAMENTULUI: reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat.

5) ORDONANTELE GUVERNULUI: pot fi izvoare ale dreptului constitutional daca indeplinesc conditia de a reglementa relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii in stat.

6) TRATATUL INTERNATIONAL:

Conditii de indeplinire:

a) Sa fie de aplicatie directa, nemijlocita;

b) Sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale;

c) Sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional;

d) Tratatul trebuie sa fie licit;