Drept Dimplomatic

Diplomaţia reprezintă:

1. politica externă a unui stat;

2. politica externă desfăşurată într-o anumită epocă;

3. politica externă a unei anumite regiuni, de ex: diplomaţia Orientului Mijlociu;

4. organele de stat competente să întreţină relaţii externe;

5. activitatea specifică în aparatul de stat.

Prin diplomaţie se înţelege activitatea oficială a organelor de stat pt politica externă şi în primul rând a diplomaţilor şi care se desfăşoară prin: negocieri, corespondenţă şi alte mijloace specifice; în scopul realizări obiectivelor de politică externă ale statului şi a apărări drepturilor şi intereselor statului şi ale cetăţenilor săi din străinătate.

Dreptul diplomatic este o ramură a dreptului internaţionale public; este alcătuit din totalitatea normelor care guvernează statutul, sarcinile şi atribuţiile organelor de stat competente, a întreţine relaţii externe.

Dreptul diplomatic are ca obiect de reglementare pe de-o parte toate aspectele activităţi diplomatice şi pe de altă parte misiunile diplomatice.

Izvoarele dreptului diplomatic:

a) Tratatele;

b) Cutuma;

c) Legea internă;

d) Principiile generale de drept;

e) Jurisprudenţa;

f) Doctrina;

g) Alte organizaţii internaţionale.

Codificarea dreptului diplomatic:

- Actul final de la Wiena, elaborat în urma Congresului de la Wiena, care este primul acord multilateral de codificare din 1815;

- Protocolul de la Aix la Chapelle 1818 prin care se aduceau completări precăderii..;

- Convenţia de la Havanna – care privea ţările din America Latină;

- Convenţia de la Wiena 1961.

Reprezentarea statelor în relaţiile internaţionale

!!! Şeful statului

- preşedinte sau monarh

- -reprezintă statul în raporturile internaţionale;

- -de regulă atribuţiile lui sunt stabilite de Constituţie sau legea fundamentală a statului respectiv.

- -Şeful statului îl poate angaja inclusiv prin încheierea de tratate internaţionale.

- -reprezintă statul fără a avea nevoie de depline puteri şi are atribuţii privind declararea războiului, declararea păci, numirea şi primirea ambasadorilor.

Şeful statului are competenţe generale de reprezentare în relaţiile internaţionale. El poate angaja statul inclusiv prin acte unilaterale, de ex: declaraţii politice.

!!! Guvernul – este condus de un prim-ministru; poate încheia sau aproba acorduri internaţionale,

- incheie tratate

-poate numi unii reprezentanţi diplomatici

- aprobă mandate pt negocieri, mandate pt participarea la acorduri internaţionale.

!!! Şeful Guvernului (prim-ministru) are importante atribuţii în sfera relaţiilor internaţionale;

-nu are nevoie de deplineputeri şi poate duce tratative

- încheie tratate internaţionale, participă la conferinţe internaţionale.

Miniştrii Afacerilor Externe sunt membri ai Guv şi sunt principali exponenţi ai statului în relaţiile internaţionale.

-nu au nevoie de deplineputeri.

-Numesc unii agenţi diplomatici, primesc agenţi diplomatici de la alte state

- poate angaja statul prin declaratii orale

Alţi miniştrii – au atribuţii în desfăşurarea relaţiilor internaţionale în zona lor de activitate. Pot încheia acorduri de cooperare sectoriale, pot reprezenta Guv la negocieri şi conferinţe în domeniul lor de activitate.

În Rom în conformitate cu Constituţia, preşedintele reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, unităţi şi integrităţi teritoriale;

-astfel preşedintele Rom încheie tratate internaţionale, care sunt negociate de Guv şi ratificate de Parl.

- Preşedintele este cel care înfiinţează şi desfiinţează misiuni diplomatice, numeşte, recheamă şi primeşte ambasadori.

Guvernul asigură punerea în aplicare a politici interne şi externe a unui stat.

- are atribuţii de reprezentare în relaţiile externe

- -conduce şi controlează activitatea ministerelor,

- -negociază tratate, acorduri, convenţii internaţionale şi poate angaja statul prin acorduri internaţionale încheiate în numele său.

Ministrul Afacerilor Externe – ca organ de specialitate asigură reprezentarea generală a statului în raporturile cu ministerele afacerilor externe ale altor ţări. Prezintă Guv propuneri cu privire la semnarea, ratificarea şi aprobarea tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi celorlalte înţelegeri.

!!! Prin deplineputeri se înţelege un document, care emană de la ministerul Afacerilor Externe şi care desemnează una sau mai multe persoane împuternicite pt negocierea, adoptarea, semnarea tratatelor internaţionale sau pt a efectua orice alt act cu privire la acel tratat.

Def Legea 590/2003 – prin deplineputeri se înţelege un document eliberat de Ministerul Afacerilor Externe şi semnat de Ministrul Afacerilor Externe, învestit cu sigiliul de stat, care consemnează aprobarea pt participarea la negocieri, pt recunoaşterea Tratatului la nivel de stat sau de Guv, ori pt participarea Rom la reuniuni internaţionale.

Relaţii diplomatice

Relaţiile diplomatice reprezintă conducerea prin intermediul organelor reprezentative şi prin mijloace paşnice a relaţiilor externe, ale unui subiect de drept internaţional, cu orice alt subiect de drept internaţional. Elemente delimitatorii ale relaţiilor diplomatice sunt statele şi orice alte subiecte de drept internaţional. Au un caracter permanent.

Stabilirea relaţiilor diplomatice:conditii:

1. existenţa personalităţi juridice internaţionale

– semnifică capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii în dreptul internaţional.

– Au personalitate juridică: statele, organizaţiile, popoarele, mişcările de eliberare naţională.

– Subiectele trebuie să poată exprima un consimţământ valabil; nu orice subiect de drept internaţional este subiect de relaţii internaţionale;

– pot întreţine relaţii diplomatice statele, organizaţiile internaţionale.

2. recunoaşterea reciprocă a celor 2 state

– este un act politico-juridic,

– recunoaşterea trebuie realizată doar de iure, nu doar de facto,şi constă într-o ofertă adresată statului recunoscut, de a întreţine relaţii diplomatice.

– De regulă recunoaşterea şi stabilirea relaţiilor diplomatice au loc concomitent.

3. existenţa unui acord – acesta este un act juridic, care implică consimţământul mutual sau reciproc; în ce priveşte forma acestui acord, este un tratat solemn, dar poate fi realizat şi prin schimburi de note sau de scrisori. Există o obligaţie generală a statelor de a stabili relaţii diplomatice.