Drept Diplomatic și Consular

Curs 1 Drept Diplomatic si Consular

Bibliografie orientativa – Ion Anghel : Dreptul diplomatic si dreptul consular (editura univ. juridic, Buc, 2011)

- Ion Anghel : Dreptul diplomatic si consular Vol I si II (editura LuminaLex, 2002)

- Dumitru Mazilu : Diplomatia, Drept diplomatic si consular (editura LuminaLex, Buc 2006)

- Ion Diaconu : Tratat de drept international public, vol II (editura LuminaLex, 2003)

- Phillipe Cahier, Le droit diplomatique contemporain, Paris 1962

- Conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961

- Conventia de la Viena privind relatiile consulare din 1963

Nu tine cont de prezenta, 7-8 cursuri pe semestru,

Curs 2 Drept Diplomatic si Consular

Diplomatie – din greaca : diplo (a multiplica)

Izvoare : Tratatele, Cutuma, Jurisprudenta, Doctrina, Principiile Internationale, Actele elaborate de organizatiile internationale, Legislatia interna, Conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961, Curti internationale de justitie.

Notiunea de diplomatie : prin diplomatie intelegem 1. Politica externa : a unui stat (diplomatia SUA), politica externa a unei epoci (diplomatia moderna), politica externa a unei regiuni (diplomatia Sud-Americana, Europeana).

2. Organ de stat insarcinat sa desfasoare relatiile externe ale statului respectiv

3. Activitate specifica a unui aparat de stat, in domeniul relatiilor externe.

Dreptul diplomatic reprezinta o ramura a dreptului international public si este compus din totalitatea normelor care guverneaza statutul, sarcinile si atributiile organelor de stat competente sa intretina relatii externe.

Cutuma reprezinta primul izvor al dreptului diplomatic, prima incercare de codificare a dreptului diplomatic avand loc in timpul Congresului de Pace de la Viena din 1815 prin care se stabileau anumite reguli de precadere. Un document important in domeniul dreptului diplomatic este conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961.

Reprezentarea statelor in relatii internationale

Reprezentarea la nivelul relatiilor internationale se realizeaza, in primul rand, prin intermediul sefului statului, care poate fi presedinte sau monarh. In Romania, conform Constitutiei, presedintele are atributii in domeniul politicii externe si reprezinta statul in relatiile internationale. Presedintele poate incheia tratate internationale, nu are nevoie de depline puteri, poate declara razboi, incheia pacea, are atributii cu privire la numirea, rechemarea si primirea ambasadorilor, de asemenea, prewsedintele are competenta generala de reprezentare in domeniul relatiilor internationale, si poate angaja statul in mod unilateral, inclusiv prin declaratii politice. Presedintele se bucura de imunitate si de un protocol deosebit.

Guvernul poate, de asemenea, reprezenta statul in relatiile internationale. Poate negocia si incheia acorduri internationale, asigura punerea in aplicare a politicii externe a statului, aproba mandate pentru negocieri, pentru participare la conferinte. Primul-ministru, in calitate de sef al Guvernului, asigura reprezentarea acestuia la incheierea unor acorduri internationale. Ministrul de Externe reprezinta organul din cadrul Guvernului care se ocupa cu conducerea politicii externe a statului respectiv. Ministerul Afacerilor Externe reprezinta organul de specialitate prin intermediul caruia se realizeaza politica externa a unui stat. Format de regula din Aparatul Central si Serviciul Exterior. Presedintele, Primul-Ministru si Ministrul Afacerilor Externe nu au nevoie de depline puteri.

Ceilalti ministrii, in calitate de reprezentanti ai Guvernului, pot negocia, pot incheia acorduri in domeniile lor de specialitate, avand insa nevoie de depline puteri.

Prin depline puteri intelegem documentul care emana de la Ministerul Afacerilor Externe si prin care se desemneaza una sau mai multe persoane imputernicite sa negocieze, sa incheie un tratat international, sa efectueze orice act cu privire la acel tratat. Sunt definite si de legea 590/2003 (legea tratatelor) si conform definitiei, reprezinta un document eliberat de Ministerul Afacerilor Externe, semnat de Ministrul Afacerilor Externe si investit cu sigiliul de stat care consemneaza aprobarea pentru participarea la negocieri, pentru semnarea tratatului la nivel de stat sau guvern sau pentruparticiparea delegatiei Romaniei la reuniuni internationale.

Consulii generali sunt numiti de Guvern la propunerea Ministrului Afacerilor Externe. Insarcinatii cu afaceri sunt numiti tot de Ministrul Afacerilor Externe.