Drept ecologic funciar

Tema 1

1. Notiunea, obiectul, sistemul;

2. Notiunea de mediu, ecologie, resurse naturale;

3. Dreptul ecologic ca ramura de drept, obiectul si metoda de reglementare;

4. Sistemul dreptului ecologic;

5. Normele juridice ecologice, notiune si clasificare;

6. Raporturile juridice ecologice, notiune si structura;

7. Principiile;

8. Legatura dreptului ecologic cu alte ramuri de drept, locul dreptului ecologic in sistemul de drept

al RM.

9. Izvoarele, notiune, clasificarea, principiile aplicarii in timp, spatiu, asupra persoanelor practica

judiciara (desinestator)

- О.И. Красов, экологическая право Россий 2002/ природные ресурсы Россий 2002

1)

In literatura de specialitate se considera ca mediu reprezinta totalitatea factorilor de ordin

biotic, abiotic, antropic care influenteaza activitatea umana precum si pot fi influentate de catre om,

din acest punct de vedere mediu biotic si abiotic este constituit din diverse ecosisteme, care la

rindul sau sunt interdependente.

Factorii de mediu se clasifica in: factori naturali si factori artificiali (antropici). Cei naturali

sunt factorii biotici si factorii abiotici. Factorii biotici sunt flora, fauna inclusiv omul. Factorii abiotici

sunt - apa, aerul, solul, subsolul.

Factorii antropici relatiile carora sunt reglementate de legislatie sunt deseurile de orice tip,

substantele chimice si radioactive.

Notiunea de ecologie provine din limba greaca ekos ceea ce inseamna loc, casa, si logos

adica stiinta. Ecologia fiind stiinta despre un loc sau un mediu anume. Pentru prima data acest

termen a fost utilizat de savantul teolog german Ernst Hekel, in 1866 in lucrearea sa fundamentala

Morfologia organismelor. Actualmente ecologia repezinta un compartiment al biologiei care are ca

obiect de studiu ecosistemele, legitatile acestora inclusiv masurile de protectie.

Totodata este de mentionat faptul ca legislatia ecologica a RM nu determina notiunea de

ecosistem insa determina notiunea de resurse naturale. Resursele naturale conform legislatiei

ecologice reprezinta totalitatea obiectelor, lucrurilor, fenomenelor precum si alti factori utilizabili in

trecut, prezent si viitor care au valoare de consum direct sau indirect si contribuie la crearea de

bunuri materiale si spirituale.

Legislatia ecologica delimiteaza si clasifica resursele naturale in citeva categorii: nationale,

locale, regenerabile, neregenerabile, aflate in circuitul economic, aflate in rezerva (nu sunt folosite

in scop economic), protejate, curative, transfrontaliere (Prut, Nistru).

2)

In literatura juridica de specialitate exista citeva opinii legate de denumirea disciplinei drept

ecologic sau dreptul mediului. Autorii autohtoni Pavel Zamfir si Igor Trofimov considera ca dreptul

mediului reprezinta o ramura independenta de drept care cuprinde totalitatea de norme juridice ce

reglementeaza relatiile dintre persoane fizice si juridice in legatura cu protectia, folosirea,

conservarea si dezvoltarea factorilor de mediu biotici, abiotici, antropici.

Autorul Ernest Lupan considera ca dreptul mediului reprezinta acea ramura de drept care

inmanuncheaza o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile cu privire la protectia

mediului.

Autorul Erofeev determina ca dreptul ecologic este acea ramura de drept care cuprinde

totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile care apar intre societate si natura.

Brinciuc considera ca dreptul ecologic este acea ramura de drept care cuprinde totalitate

normelor juridice ce reglementeaza relatiile care apar intre subiecti in legatura cu atribuirea,

protectia, expluatarea resurselor naturale inclusiv apararea drepturilor si intereselor ecologice ale

cetatenilor.

Este o totalitate de norme juridice care reglementeaza relatiile care apar intre organele

puterii de stat si persoanele fizice/juridice care apar in procesul de protectie a mediului si folosire

rationala a resurselor naturale.

Obiectul si metoda

Se considera ca obiectul de reglementare a dreptului ecologic in reprezinta o categorie

aparte de relatii sociale care sunt reglementate de normele juridice ecologice, relatii care apar in

procesul de protectie a mediului natural si utilizarea rationala a resurselor naturale. Totodata

aceste categorii de relatii pot fi clasificate in doua grupe mari: 1. Relatii ecologice tipice, adica care

sunt specifice si sunt studiate doar in cadrul dreptului ecologic; 2. Relatiile ecologice atipice, care

sunt specifice si sunt studiate si in cadrul altor ramuri de drept.

Din prima grupa de raporturi fac parte: 1. Raporturile ce apar in procesul protectiei mediului

natural (protectia calitativa si protectia cantitativa); 2. Relatiile ce apar in procesul de folosire a

resurselor naturale. ( folosirea generala si folosirea speciala) 3. Relatiile cu privire la

regenerarea( dezvoltare) resurselor naturale. 4. Relatiile cu privire la conservarea ( pastrarea)

resurselor naturale.

Din raporturile juridice atipice fac parte: 1. Raporturile cu privire la exercitarea dreptului de

proprietate asupra resurselor naturale (art.64 Const. RM, art.11,12 Cod Funciar, art.6 Cod Silvic,

art.6 Legea pret normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului); 2. Raporturile cu privire la

administrarea de stat si gestionarea resurselor naturale; 3. Raporturi ce rees din incalcarea

legislatiei ecologice, adica privind raspunderea juridica. ( raspunderea contraventionala,

raspunderea penala, raspunderea civila-contractuala, civila-delictuala).

Metoda de reglementare - reprezinta totalitatea mijloacelor si procedeelor juridice cu

ajutorul carora statul in persoana organelor administratiei publice determina si stabileste conduita

participantilor la relatiile ecologice. In doctrina se considera ca relatiile ecologice sunt reglementate

de doua metode: imperativa, dispozitiva. Metoda imperativa reprezinta mijloacele si procedeele

prin intermediul carora statul impune o conduita stricta subiectilor participanti la relatiile ecologice.

Iar in cazul nerespectarii procedurilor determinate de legislatie se aplica forta de constringere, prin

aplicarea sanctiunilor.

Metoda dispozitiva reprezinta totalitatea de mijloace si procedeie prin care statul determina

participantii la relatiile ecologice sa isi aleaga desinestator conduita.

Totusi marea majoritatea autorilor considera ca relatiile ecologice sunt reglementate prin

metode mixte, dar in care prevaleaza cea imperativa, tinind cont de faptul ca natura reprezinta o

valoare publica.