Drept Economic 2007-2007

Obiectivele capitolului:

- Delimitarea sferei legislatiei afacerilor de celelalte ramuri ale dreptului român;

- Dobândirea cunostintelor de baza despre cadrul juridic al activitatii principalelor categorii de comercianti;

- Cunoasterea aspectelor juridice legate de dezvoltarea ecomiei de piata

- Explicarea notiunii de uz comercial.

Cuvinte cheie: comerciant, legislatia afacerilor, Cod Comercial român.

Activitatea comerciantilor a debutat o data cu primele forme de schimb (troc) si s-a dezvoltat sub impulsul liberei initiative, într-un mediu concurential si cu respectarea principiului libertatii comertului. Rapiditatea tranzactiilor în latura comerciala, nevoia unor reglementari specifice si a unor instante judecatoresti specializate care sa solutioneze litigiile dintre comercianti au impus desprinderea dreptului comercial de dreptul civil (prima ramura a dreptului privat) înca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Avântul dobândit de legislatia comertului în tara noastra a fost frânat pe parcursul secolului urmator, în conditiile specifice ale economiei planificate de la centru, care a înlaturat libera initiativa si întreprinderile private.

Legislatia comerciala s-a revigorat în ultimii 15 ani. Trecerea la economia de piata si dezvoltarea sectorului privat a determinat impulsionarea legislatiei comerciale, cazuta în desuetudine în perioada comunista. Reglementarile noi au cautat sa acopere lacunele legislatiei de pâna atunci, remarcându-se o avalansa de reglementari, oportune pentru revigorarea legislatiei mai vechi în domeniu. În multe cazuri însa, reglementarile adoptate s-au dovedit a fi contradictorii si confuze, iar aplicarea lor greoaie a impus multe modificari si abrogari.

VIII.1 Locul legislatiei afacerilor in sistemul de drept român

Sistemul de drept român grupeaza doua categorii de ramuri juridice: ramuri ale dreptului public si ale dreptului privat. Dreptul public reglementeaza raporturi juridice la care participa obligatoriu statul sau un reprezentat al sau (institutie publica, autoritate publica locala sau centrala etc.) care se afla pe pozitie de supraordonare fata de cetatean, iar dreptul privat reglementeaza relatii între persoane fizice si/sau juridice de pe pozitii de egalitate.

Dreptul comercial este ramura autonoma a dreptului privat român, desprinsa din dreptul civil. Dreptul comercial cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatile pe care legea le considera a fi comerciale dar si activitatile desfasurate de persoanele fizice si juridice care au calitatea de comerciant.

Normele dreptului comercial sunt adoptate de legiuitor în baza egalitatii juridice ce trebuie asigurata pentru participantii la aceste raporturi, cu respectarea principiilor de functionare a economiei de piata, liberei initiative, a libertatii comertului si a concurentei loiale.

Dezvoltarea comertului privat si amplificarea tranzactiilor internationale în materie comerciala au facut ca denumirea de drept comercial sa fie înlocuita treptat cu denumirea de drept al afacerilor, traducere a denumirii folosite în strainatate (business law). Cele doua sintagme au însa o sfera de reglementare diferita. Astfel, daca dreptul comercial este ramura a dreptului privat si cuprinde doar norme juridice adoptate în baza egalitatii juridice a participantilor la raporturile juridice comerciale, dreptul afacerilor cuprinde, pe lânga norme de drept comercial, si toate celelalte norme juridice de interes pentru activitatea comerciantilor, adica norme de drept fiscal si financiar, norme de drept bancar si valutar, norme de drept administrativ, norme de drept contabil etc. Toate aceste ramuri de drept apartin dreptului public si au la baza subordonarea individului fata de stat sau fata de reprezentantii sai.

În concluzie, putem afirma ca normele dreptului afacerilor includ toata sfera de reglementare a dreptului comercial (ramura a dreptului privat) dar se completeaza cu norme din sfera dreptului public care intereseaza activitatea întreprinzatorilor.

VIII.2 Izvoare propriu-zise (legislative) ale dreptului afacerilor

În înteles juridic, termenul izvor de drept desemneaza fie realitatile sociale de reglementat (sens material), fie forma de exprimare a normelor juridice (sens formal sau juridic).

În sens material, izvoare ale dreptului afacerilor sunt toate situatiile cu care se confrunta comerciantii, care necesita reguli juridice pentru a putea fi rezolvate. În sens formal, izvoarele dreptului afacerilor sunt fie legislative (adica acte normative care cuprind norme din sfera de reglementare a dreptului afacerilor), fie creatoare (incluzând literatura de specialitate si practica judiciara).

De exemplu, realitatile sociale de dupa decembrie 1989 în domeniul comertului, si anume dorinta întreprinzatorilor de a demara o afacere pe cont propriu, au constituit izvorul material care a determinat adoptarea unui cadru reglementativ pentru modul de înfiintare si functionare a societatilor comerciale. Acest cadru reglementativ este format în principal de prevederile Legii nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare. Acest act normativ constituie izvorul formal sau juridic al regulilor cu privire la activitatea societatilor comerciale.